Se discută despre teritoriile speciale ale Uniunii Europene, un grup diversificat de regiuni care, deși se află în afara continentului european și adesea în afara atenției publicului, mențin legături juridice, economice și culturale cu UE. Unele dintre aceste teritorii sunt departamente de peste mări, altele au statute unice, dar toate au un element comun: sunt adevărate bijuterii geografice, cu istorii mai complicate decât un tratat de liber schimb.
În jargonul comunitar, aceste regiuni sunt denumite RUP (Regiuni Ultraperiferice) și PTU (Țări și Teritorii de Peste Mări). RUP sunt regiuni care fac parte integrantă dintr-un stat membru, cum ar fi Guadelupa sau Insulele Canare, în timp ce PTU sunt teritorii asociate unui stat membru, dar care nu fac parte din spațiul comunitar și nici din piața unică, ceea ce complică lucrurile.
Pe scurt: există locuri în lume unde poți plăti în euro, poți vedea plăcuțe de înmatriculare franceze și poți beneficia de fonduri europene, chiar dacă te afli la mii de kilometri de Strasbourg. Bine ai venit în Europa fără continent.
Un exemplu este Polinezia Franceză, un paradis tropical unde poți plăti cu franci CFP, poți vorbi franceza și ești, tehnic, legat de Uniunea Europeană. Această regiune cuprinde arhipelaguri celebre precum Bora Bora, Tahiti și Moorea. Deși nu face parte din teritoriul vamal comunitar, Polinezia Franceză este un PTU sub suveranitate franceză, ceea ce înseamnă că locuitorii săi sunt cetățeni europeni, însă legislația UE nu se aplică automat, reprezentând o raritate administrativă aproape unică.
La doar câțiva kilometri de Newfoundland, Canada, se află Saint-Pierre și Miquelon, un mic arhipelag cu un climat aspru și un spirit francez distinct. Deși geografic pare un decor de roman de Jack London, din punct de vedere politic, este o colectivitate teritorială franceză cu statut special. Aici, mașinile circulă cu plăcuțe franceze, iar administrația se supune legilor de la Paris, în ciuda mediului înconjurător rece.
Guyana Franceză este un alt exemplu de teritoriu care face parte din Uniunea Europeană. Acesta nu trebuie confundat cu Guyana sau Surinam, ci se referă la acel teritoriu de junglă amazoniană unde circulă euro și flutură drapelul francez. Este locul unde se află centrul spațial european de la Kourou, de unde sunt lansate sateliți europeni, pe fundalul unei vegetații tropicale spectaculoase. Din punct de vedere administrativ, Guyana Franceză este un departament de peste mări și face parte pe deplin din UE.
Azore, Madeira și Insulele Canare sunt alte regiuni care, deși sunt cunoscute turistic, sunt adesea omise în discuțiile despre „Europa neobișnuită”. Ele sunt, tehnic, Regiuni Ultraperiferice, ceea ce înseamnă că, deși aparțin UE, beneficiază de tratament fiscal și vamal diferit.
De exemplu, Insulele Canare nu aplică TVA, ci propriul impozit numit IGIC. În Madeira există zone libere fiscale, iar în Azore se aplică reduceri de taxe datorită izolării geografice. Viața într-un paradis vulcanic vine și cu avantaje juridice.
Noua Caledonie este un arhipelag din Pacificul de Sud care prezintă un caz fascinant. Deși aparține Franței, are un grad foarte ridicat de autonomie și a organizat mai multe referendumuri privind independența. Din punct de vedere tehnic, este un PTU, însă statutul său evoluează cu fiecare vot. Locuitorii votează la alegerile franceze, dar multe legi europene nu se aplică aici. Capitala Nouméa este un amestec între Nisa și Tahiti, cu palmieri și plaje.
Insulele caraibiene Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Saba și Sfântul Eustatiu fac parte din Regatul Țărilor de Jos, dar nu sunt integrate propriu-zis în Uniunea Europeană. Acestea sunt considerate Țări și Teritorii de Peste Mări, iar ultimele trei au statut de municipalități speciale. Cetățenii au pașapoarte europene, dar insulele nu aplică legislația comunitară și nu fac parte din spațiul Schengen sau din piața unică.
Groenlanda, deși aparține Danemarcei, a părăsit Comunitatea Europeană în 1985, după un referendum, din dorința de a proteja drepturile de pescuit. Acum, Groenlanda are acorduri comerciale cu UE, dar nu este membră. Cetățenii groenlandezi dețin pașapoarte europene și pot circula liber în spațiul Schengen, reprezentând un divorț amiabil cu relații păstrate.
Întrebarea care se ridică este ce caută aceste teritorii în Uniunea Europeană? Răspunsul este complex, deoarece ele extind prezența globală a UE în toate oceanele lumii și sunt importante pentru controlul maritim, prezența diplomatică și biodiversitate. Uniunea Europeană investește miliarde de euro prin fonduri de coeziune, dezvoltare rurală și programe de cooperare, încercând să reducă diferențele dintre diferite regiuni.
Teritoriile speciale ale Uniunii Europene reprezintă un amestec de moștenire colonială, logică juridică și realism geostrategic. Acestea sunt colțurile exotice ale unei Europe care se întinde dincolo de continent, ajungând în locuri unde stelele de pe drapelul european par adesea simbolice decât geografice.
Așadar, data viitoare când crezi că Uniunea Europeană înseamnă doar funcționari la Bruxelles și eurodeputați care dezbat subiecte administrative, amintește-ți că include și un atol din Pacific unde steagul albastru flutură lângă un vulcan adormit, ilustrarea unei geopolitici neașteptate.
