Nu există greșeală în diplomație.
Modul în care este denumit un lider – fie că este președinte, prim-ministru sau Excelență – reflectă recunoașterea instituțională, respectul și rangul acestuia.
Așadar, ceea ce a fost perceput ca o gafă a președintelui american în cadrul Consiliului pentru Pace, prin adresarea sa către președintele Nicușor Dan, a fost de fapt un exercițiu foarte bine calculat, un mesaj clar și lipsit de ambiguitate.
O greșire în utilizarea titulaturii într-un astfel de context nu este un lucru benign.
Protocolul diplomatic impune o precizie deosebită la prima mențiune.
„Un diplomat este ca apa uscată sau ca fierul de lemn”, afirma Stalin, un personaj ce nu putea fi ușor încadrat în tiparele diplomației.
Protocolul diplomatic necesită precizie în special la prima mențiune.
Nu există loc pentru erori. O menționare greșită a titulaturii, însoțită de gesturi necorespunzătoare, reflectă lipsă de respect, diminuarea statutului, neprioritizarea sau lipsa susținerii politice.
Pare a fi o gafă, dar este de fapt un act atent calculat, care poate fi interpretat pe cel puțin două niveluri: 1) eroare de protocol (ceea ce se întâmplă din când în când, rar, dar se întâmplă!), care va fi justificată oficial și catalogată drept „inadvertență”.
2) Ceea ce pare a fi o gafă poate fi, în realitate, un semnal public puternic (dispreț, neglijență, lipsă de importanță politică).
Standardul diplomatic în caz de greșeală de adresare este fie ignorarea publică, fie o clarificare informală, iar principiul de bază este: „niciodată să nu jignești public dacă dorești cooperare”.
Atunci când un președinte se adresează altui președinte folosind o titulatură de rang inferior, acest lucru reprezintă o retrogradare simbolică, semnificând „nu ajungi la mine”.
Ne amintim de gafa lui Biden, care, în cadrul unei întâlniri la Casa Albă, i s-a adresat lui Rishi Sunak, fostul prim-ministru al Regatului Unit, folosind apelativul „Mr. President”.
De asemenea, Biden l-a numit pe Zelenski „Mr Putin” tot la Casa Albă – analizele ulterioare din presă nu au reușit să stabilească clar dacă a fost o eroare umană sau o poziție diplomatică, dar, în absența unei reacții oficiale din partea administrației prezidențiale, nu poate fi considerată o „gafă” benignă.
Este adevărat că mass-media poate amplifica efectele negative.
Chiar și presa poate greși numele unor persoane sau să le asocieze titluri incorecte, și asta nu din ignoranță.
După căderea lui Ceaușescu, numele fostului președinte era scris voit cu inițiale mici, pentru a sugera disprețul.
Un text care pare neutru, dar conține o mică eroare de tastare, poate sugera mai mult decât mesajul în sine, ba chiar îl poate compromite.
O aparență de greșeală de scriere poate conduce la o poreclă de care o persoană publică, nu neapărat politician, nu va mai scăpa.
Ne amintim de un articol din anii 2000, când, în cotidianul România Liberă, numele lui Iliescu a fost înlocuit peste tot cu „Bunicuța”.
Greșeală ar fi fost dacă acest lucru apărea o singură dată, dar când întreg textul este presărat cu „Bunicuțe”, devine un mesaj clar.
