Inițiativa cunoscută sub numele de Project Hecate este coordonată de centrul de analiză al Space Force (SWAC), care are ca scop planificarea viitoarelor capacități militare în domeniul spațial pentru următorii 5–15 ani. Conform informațiilor furnizate de Breaking Defense, proiectul evaluează modalitățile prin care armata americană și aliații săi vor putea accesa servicii esențiale de poziționare, navigație și sincronizare după anul 2040, chiar și în cazul unor atacuri asupra infrastructurii spațiale.
În prezent, sistemul GPS, utilizat atât de civili, cât și de forțele armate la nivel global, operează cu ajutorul unei constelații de doar 31 de sateliți aflați pe orbită medie, la aproximativ 20.000 de kilometri deasupra Pământului. Acest sistem este crucial pentru orientare, ghidarea armelor, transporturi și sincronizarea sistemelor militare.
Cu toate acestea, oficialii americani devin din ce în ce mai îngrijorați de vulnerabilitățile GPS în fața bruiajului și a posibilelor atacuri din spațiu, motiv pentru care caută soluții alternative.
Colonelul Neil Barnas, din cadrul Space Systems Command, structura responsabilă de dezvoltarea și achiziția sistemelor spațiale militare, a subliniat la un eveniment din industria spațială desfășurat la Los Angeles că noile planuri trebuie să țină cont de amenințările viitoare. Acesta a declarat: „Avem multă experiență în combaterea bruiajului GPS de la sol și cred că aceste provocări se vor extinde și în spațiu. Trebuie să ne gândim la arhitecturi stratificate, la sisteme multi-orbită, multi-frecvență, comerciale și internaționale.”
Project Hecate vizează crearea unei rețele mai complexe de sateliți, distribuiți pe diverse tipuri de orbite, care să servească drept soluție de rezervă pentru GPS. Studiul asociat acestui proiect ar urma să fie finalizat în această toamnă și ar putea influența viitoarele bugete și investiții ale Space Force.
Un purtător de cuvânt al Space Force a menționat: „Sunt evaluate diferite arhitecturi, inclusiv orbite variate, rolul conceptelor comerciale de navigație prin satelit, opțiuni avansate de comandă și control și evoluția echipamentelor utilizatorilor. Este un efort analitic care caută soluții ce nu sunt limitate de actuala arhitectură GPS.”
Una dintre direcțiile de cercetare se concentrează pe utilizarea sateliților aflați pe orbita joasă a Pământului, la altitudini sub 2.000 km, diferiți de sateliții GPS tradiționali. Aceștia sunt mai numeroși și se află mai aproape de planetă, ceea ce îi face mai greu de neutralizat în cazul unui conflict.
Conform SWAC, semnalele transmise de sateliții de comunicații existenți ar putea fi adaptate pentru a oferi informații de poziționare și timp, fără a necesita o infrastructură complet nouă. „Semnalele de comunicații la diferite frecvențe pot furniza referințe de timp cu grade variate de precizie, de la microsecunde la nanosecunde”, se menționează într-un rezumat al studiului ce va fi prezentat la o conferință internațională de navigație.
Conceptul propus, intitulat Space Data Networks (SDN), ar folosi rețelele deja existente de sateliți de comunicații și echipamentele militare actuale, ceea ce ar reduce costurile și ar spori rezistența sistemului la bruiaj, care vizează în mod special frecvențele utilizate de GPS.
Analiștii Space Force susțin că „utilizarea sateliților existenți de pe orbită joasă ar putea asigura poziționare, navigație și sincronizare pentru militari, la costuri mai reduse și cu o protecție mai bună împotriva bruiajului.”
Numele proiectului a fost ales cu un sens simbolic, inspirat din mitologia greacă, în care Hecate era considerată protectoarea călătorilor și a răscrucilor, o referință la rolul de ghidare și protecție pe care noua generație de sisteme de navigație spațială ar urma să îl îndeplinească.
