Muza se coboară pe pământ, luând forma lui Nicklausse, prietenul devotat care își propune să-l elibereze pe Hoffmann din mrejele iubirilor distrugătoare și să-l conducă către poezie. Într-o taverna plină de studenți și alcool, poetul începe să-și povestească întâmplările, fiind urmărit de enigmaticul Lindorf, duh rău și consilier respectabil, un diavol cu mănuși fine.
De câte ori trebuie să ți se rupă inima ca să înveți să nu mai iubești?
Povestea începe cu Parisul și Olympia, păpușa mecanică, simbolizând perfecțiunea rece, iubirea proiectată asupra unui obiect. Hoffmann, orbit de ochelarii fermecați ai lui Coppélius, dansează cu o iluzie până când sticla se sparge, iar adevărul îl lovește în față: a iubit un mecanism, nu o femeie. Apoi, în München, se conturează povestea Antoniei, artista condamnată. Vocea ei poate cuceri lumea, dar fiecare notă o apropie de moarte. Între iubirea pentru Hoffmann și chemarea muzicii, fata alege scena, fiind împinsă de doctorul Miracle, o nouă mască a demonului, deoarece cântul ei final coincide cu sfârșitul ei.
Poți suporta să privești cum omul pe care îl iubești se distruge singur, iar tu nu-l poți salva?
În Veneția, Giulietta, curtezana seducătoare, îl face pe Hoffmann să-și piardă nu doar inima, ci și umbra, simbol al propriei identități. Diamantul lui Dapertutto strălucește, spada taie, Schlémil cade, iar poetul rămâne din nou singur, trădat de femeia pentru care tocmai a ucis. După toate aceste aventuri, în taverna lui Luther, Hoffmann jură că nu va mai iubi niciodată. Stella pleacă la braț cu Lindorf, iar singura care rămâne este Muza, Nicklausse, pregătită să-l ajute să renască prin artă.
- Regie, mișcare scenică, lighting design: Matteo Mazzoni
- Scenograf decor: Elisabetta Salvatori
- Scenograf costume: Roberta Fratini
- Coregrafie: Beatrice Șerbănescu
- Video design: Luca Attilii
- Asistent regie: Claudia Machedon
- Asistent scenograf decor: Giacomo Callari
- Dirijor: Ciprian Teodorașcu
- Distribuție:
- Lindorf/Coppélius/Miracle: Iustinian Zetea; Dapertutto: Alexandru Constantin; Hoffmann: Daniel Magdal; Olympia/Stella: Monica Luca; Giulietta: Andreea Bucur – debut; Antonia: Simonida Luțescu; Nicklausse: Sidonia Nica; Spalanzani: Liviu Indricău; Nathanael: Ciprian Pahonea; Crespel: Filip Panait; O voce: Adina Secobeanu – debut; Luther: Florin Simionca; Andrés, Cochenille, Franz, Pitichinaccio: Ioan Coca; Hermann: David Miron; Schlémil: Daniel Filipescu
- Cu participarea Orchestrei, Corului, a Baletului Operei Naționale București și a elevilor de la Liceul de Coregrafie ”Floria Capsali”.
”Les Contes d’Hoffmann” reprezintă o coborâre vertiginoasă în lumea în care dorința, iluzia și creația se luptă pentru sufletul unui artist. După păpuși perfecte, voci ucigașe și oglinzi care fură identitatea, Hoffmann rămâne gol, frânt, dar viu, iar din ruinele inimii sale se naște poezia. Când femeia pleacă și demonul învinge, arta devine singura mântuire, iar în taverna lui Luther, printre vin, umbre și aplauze, se aude adevărul dureros și sublim: uneori, trebuie să pierzi tot ca să te regăsești pe tine. Spectacolul de vineri, 13 februarie, oferă o ocazie rară de a trăi, la Opera Națională București, căderea și renașterea unui poet prins între iubire, nebunie și demonii interiori.
