Cuba a depins constant, de-a lungul istoriei sale recente, de parteneri externi pentru a-și asigura resursele esențiale, cum ar fi alimentele, carburanții și alte produse necesare. În timpul Războiului Rece, ajutorul consistent oferit de Uniunea Sovietică a fost crucial pentru menținerea sistemului comunist din Havana. Cu prăbușirea URSS în 1991, Cuba a intrat într-o perioadă severă de recesiune, înregistrând un declin de 35% al Produsului Intern Brut într-o perioadă de trei ani, iar importurile de țiței au scăzut drastic, afectând grav cetățenii prin lipsuri alimentare acute, conform celor reportate de Il Post.
În deceniile care au urmat, autoritățile cubaneze nu au reușit să reducă vulnerabilitatea insulei față de importurile externe. Deși Cuba extrage aproximativ 40% din necesarul său de petrol, aceste resurse sunt utilizate în principal pentru generarea de electricitate. Prin urmare, carburanții pentru transport, precum și o proporție semnificativă din produsele alimentare – estimată între 30% și 40%, ajungând la 80% în anumite sectoare – depind de aprovizionarea externă.
Venezuela: Un aliat energetic dispărut
Până recent, Venezuela, sub conducerea lui Nicolás Maduro, a fost principalul furnizor energetic al Cubei, livrând zilnic între 20.000 și 70.000 de barili de țiței. Aceasta acoperea o parte considerabilă din cererea totală a Cubei, care se ridica la aproximativ 100.000 de barili pe zi.
Totuși, la începutul lunii ianuarie, situația s-a schimbat drastic din cauza intensificării acțiunilor Statelor Unite în Venezuela, care au vizat conducerea și sectorul petrolier. Ca urmare, livrările de țiței către Cuba au fost complet suspendate, lăsând insula fără cel mai important furnizor de combustibil.
Mexicul, sub presiunea americană
Mexicul, un alt partener tradițional, a continuat să sprijine Cuba, chiar și în contextul embargoului american instituit în 1960, oferind un flux zilnic de aproximativ 20.000 de barili de petrol.
Însă, administrația Trump a anunțat intenția de a impune tarife vamale statelor care furnizează petrol Cubei, iar guvernul mexican a decis să oprească livrările. În loc de combustibil, Mexicul a expediat ajutoare umanitare, constând în alimente și articole de igienă. În plus, Mexicul depune eforturi diplomatice pentru a negocia cu Washingtonul o soluție care să permită transporturi limitate de combustibil, încercând să le încadreze ca asistență umanitară.
China și Rusia: Un suport restrâns
China și Rusia au menținut relații diplomatice solide cu Havana, condamnd sancțiunile impuse de Statele Unite. Deși Beijingul a promis un sprijin „în funcție de capacități”, până în prezent nu au fost implementate acțiuni care să compenseze volumul de petrol pierdut din Venezuela și Mexic.
În trecut, Rusia a efectuat livrări sporadice de petrol, însă acestea au încetat odată cu introducerea noilor restricții americane. Reprezentanți ruși au menționat posibilitatea reluării acestor livrări, dar fără a oferi detalii sau confirmări clare.
Criza energetică și amenințarea economică severă
Încetarea importurilor de țiței are un impact direct asupra generării de electricitate, sistemului de transport și întregii activități economice. Deficitul de carburant duce la pene de curent frecvente, impunând restricții asupra circulației și generând dificultăți majore în lanțul de distribuție a produselor alimentare.
Dacă Cuba nu va beneficia de o intervenție externă semnificativă, riscă să se confrunte din nou cu o situație similară „perioadei speciale” de după 1991.
În prezent, în ciuda declarațiilor de solidaritate la nivel diplomatic, Havana pare mai izolată decât în ultimele decenii, confruntându-se cu o presiune economică tot mai mare și cu o rețea de aliați care se dovedește a fi fie neputincioasă, fie reticentă în a oferi un sprijin decisiv.
