Pentru prima dată în ultimele cinci decenii, oamenii se pregătesc să revină pe Lună. Misiunea Artemis II a NASA, programată pentru 6 februarie, va transporta patru astronauți într-o călătorie în jurul Lunii, urmând să revină în atmosfera Pământului cu o viteză record de aproximativ 25.000 de mile pe oră, conform informațiilor furnizate de Euronews.
Deși această misiune nu implică aterizarea pe Lună, reprezintă un pas semnificativ în eforturile Statelor Unite de a stabili o prezență umană pe termen lung dincolo de orbita joasă a Pământului.
Artemis II este a doua misiune din cadrul programului Artemis al NASA, inițiat în 2017, având ca scop readucerea oamenilor pe Lună și, în viitor, trimiterea astronauților pe Marte. De asemenea, această misiune va oferi date esențiale pentru expedițiile lunare viitoare.
Anterioara misiune, Artemis I, a fost un zbor de testare fără echipaj care a orbitat cu succes în jurul Lunii la sfârșitul anului 2022.
Pentru Artemis II, astronauții vor zbura la bordul noii nave Orion, care va fi lansată cu racheta Space Launch System (SLS). Aceasta va fi prima ocazie când oameni vor zbura cu aceste vehicule și prima dată când un echipaj ajunge în apropierea Lunii de la misiunea Apollo 17 din 1972.
În contrast cu misiunile Artemis viitoare, Artemis II nu este proiectată pentru a duce astronauți pe suprafața Lunii. În schimb, echipajul va orbita Luna, trecând pe lângă partea sa îndepărtată, înainte de a se întoarce pe Pământ.
Misiunea este concepută ca un test complet al sistemelor ce vor fi utilizate în viitoarele misiuni de aterizare pe Lună.
NASA folosește Artemis II ca o oportunitate pentru a dovedi că nava spațială, racheta și tehnologia de susținere a vieții sunt sigure și fiabile pentru transportul oamenilor în spațiul îndepărtat.
Artemis II se bazează pe modelul misiunii Apollo 8 din 1968, care a fost prima dată când astronauți au orbitat Luna fără a ateriza.
Deși misiunea poate părea modestă în comparație cu aterizarea pe Lună, Artemis II are o importanță politică și strategică considerabilă.
Trimiterea oamenilor dincolo de orbita joasă a Pământului implică angajamente financiare pe termen lung, tehnologii fiabile și un sprijin politic constant.
Misiunile cu echipaj transmit un semnal de seriozitate într-un mod în care misiunile robotice nu reușesc, oferind partenerilor internaționali și companiilor comerciale încrederea necesară pentru a-și alinia propriile planuri la calendarul NASA.
John Pernet-Fisher, cercetător la Universitatea din Manchester:
„Este un moment uriaș pentru NASA și programul Artemis, pentru că va fi prima dată când un echipaj uman va vedea partea îndepărtată a Lunii și reprezintă un pas extrem de important în obiectivul final al agenției de a pune din nou picior pe suprafața lunară. Este, de asemenea, entuziasmant pentru că este o realizare tehnologică imensă. Noua rachetă uriașă și nava spațială în care vor zbura, iar la întoarcere în atmosfera Pământului vor fi cei mai rapizi oameni care au existat vreodată. Ne așteptăm să atingă aproximativ 25.000 de mile pe oră.”
Echipajul este format din trei americani, Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, alături de un canadian, Jeremy Hansen, aceștia urmând să fie în spațiu timp de zece zile, de la lansare până la aterizare.
La scurt timp după lansare, echipajul va testa, în primul rând, tehnologia de susținere a vieții la bordul navei.
John Pernet-Fisher, cercetător la Universitatea din Manchester:
„SLS și modulul Orion care va sta deasupra sa reprezintă, practic, următoarea generație de tehnologie a rachetelor.
În perioada Apollo aveam Saturn V cu modulul Apollo în vârf. Acestea sunt echivalentele moderne, iar în special SLS este concepută să fie o rachetă atât de mare încât ar putea, în viitor, să meargă chiar și mai departe.”
Pernet-Fisher a adăugat că, dacă NASA continuă pe acest drum, „am putea vedea misiuni spre Marte, explorări mai adânci în spațiu și, de exemplu, s-a sugerat că este suficient de puternică pentru a ajunge chiar și până la Jupiter.”
Dacă misiunea se va desfășura cu succes, aceasta va deschide calea pentru Artemis III și pentru viitoarele misiuni care vizează construirea unei prezențe umane pe și în jurul Lunii, inclusiv stația spațială Lunar Gateway.
Nava Orion se bazează pe Modulul de Serviciu European, realizat în Germania, care furnizează aer, apă și propulsie. Este un modul cilindric ce oferă electricitate, apă, oxigen și azot, menține nava la temperatura corectă și o menține pe traiectoria stabilită.
