În ultimele zile ale lunii ianuarie, analiza din stratosferă indică un Vortex Polar deformat/elongat, cu nucleul orientat spre America de Nord, un model asociat cu pătrunderi de aer arctic la sol. Această configurație a dus deja la un episod sever de iarnă în SUA, caracterizat prin frig, ninsoare și gheață pe arii extinse.
În contrast, Europa se află într-o situație diferită: nordul și nord-vestul continentului sunt mai expuse la aer rece, în timp ce sudul și vestul beneficiază de mase de aer mai blânde în această fază de tranziție. În România, se estimează că finalul de lună și începutul lunii februarie vor fi caracterizate de vreme caldă din acest motiv.
Vortexul Polar nu reprezintă un singur „obiect”, ci o circulație masivă ce se extinde de la sol până în stratosferă. Atunci când stratosfera suferă o încălzire bruscă (SSW), presiunea de la înălțimi crește, ceea ce poate slăbi circulația polară, provocându-i deplasarea sau chiar ruperea în două. În multe situații, aceste efecte se propagă în jos, având potențialul de a schimba tiparele de vreme timp de 2–6 săptămâni.
Un aspect esențial este că nu orice încălzire stratosferică determină automat apariția „iadului alb” în Europa. Însă, atunci când semnalul este puternic și consistent în modele, probabilitatea apariției unor blocaje și a unor direcții favorabile pentru „invaziile” de aer rece crește semnificativ.
Cele mai recente simulări și analize (inclusiv cele ale ECMWF, conform datelor sintetizate din mai multe surse de specialitate) sugerează, pentru începutul lunii februarie, următoarele:
- anomalii mari de temperatură în stratosferă asupra zonei polare (încălzire foarte intensă);
- presiune ridicată în stratosferă care afectează vortexul;
- posibilitatea ca vortexul să se despartă în două nuclee (split), un semn clasic al unei perturbări majore.
Ce ar putea însemna acest lucru pentru Europa? Fereastra „periculoasă” se preconizează a fi în a doua parte a lunii februarie. În majoritatea evenimentelor SSW, efectul la sol nu apare imediat, ci necesită o perioadă de „cuplare” între stratosferă și troposferă. Scenariul prezentat de prognoze sugerează că începutul lunii februarie ar putea fi chiar mai blând în anumite zone din Europa (o fază de reajustare), însă spre mijlocul lunii semnalul pentru revenirea aerului rece dinspre nord devine mai pronunțat.
Zonele europene care ar putea resimți cel mai repede schimbarea, în cazul în care scenariul se confirmă, includ:
- Nord & Nord-Vest (Islanda, Scandinavia, Marea Nordului, Regatul Unit): primele expuse atunci când fluxul devine nordic/nord-estic.
- Europa Centrală: risc de episoade reci dacă se instalează un tipar de blocaj în nord.
- Europa de Est (inclusiv România): poate fi prinsă între mase de aer—ori intrări reci din NE/N, ori intervale mai normale dacă traseul principal rămâne mai spre vest. (Aici, poziția blocajului este crucială.)
Un avertisment important este că „colapsul vortexului” nu implică automat ninsoare la nivel local. Deși termenii utilizați în mediul online și în unele segmente ale presei pot suna alarmist, rezultatul la nivel regional depinde de detalii precum poziția centrilor barici, traseul ciclonilor, umiditatea disponibilă și momentul exact al răcirii. Ce este mai realist, dacă semnalul se menține, este o creștere a riscului de episoade reci în a doua parte a lunii februarie în Europa, fără a garanta apariția unei viscol generalizate.
