Provincia Segovia se pregătește să trăiască unul dintre marile evenimente ale secolului, eclipsa totală de Soare din 2026. Acest fenomen va fi unul unic, deoarece în timpul eclipsei lumina se va stinge, iar umbra Lunii va traversa provincia. Sepúlveda se va număra printre cele mai bune locuri de pe planetă pentru a observa acest fenomen, fiind prima eclipsă totală vizibilă în Spania după mai bine de un secol, conform publicației La Vanguardia.
Acest oraș din Segovia, o adevărată terasă suspendată deasupra unui peisaj spectaculos, unde piatra, liniștea și aerul montan se unesc pentru a crea magie, va fi un epicentru al acestui mare spectacol. În acest ținut al defileelor și orizonturilor, vara vor sosi astronomi, pasionați și călători din întreaga lume, într-un secret bine păstrat de mulți, pe care unii aleg să nu îl dezvăluie prea tare.
Sepúlveda va fi, așadar, un loc ideal pentru a contempla eclipsa de Soare.
Astfel, a străbate Sepúlveda noaptea, prin punctele de belvedere Starlight, cu activități culturale și gastronomice, dar și trasee de drumeție, va reprezenta o experiență de neratat.
Sepúlveda este un oraș remarcabil al pământurilor castiliene, plin de istorie, magie și oameni ospitalieri. De aceea, este declarat ansamblu istoric și artistic încă din mijlocul secolului trecut și face parte din clubul select al celor mai frumoase sate și orașe din Spania.
Aflat la 130 de kilometri de Madrid, orașul este situat pe o stâncă uriașă, asemănătoare unui balcon natural, care se deschide spre râul Duratón, o vastă rezervație naturală de floră și faună. A călători către Sepúlveda înseamnă a pătrunde în cea mai spectaculoasă zonă a Parcului Natural al Defileelor Duratónului.
La prima vedere, orașul se prezintă ca un castel din piatră aurie, cu străzi abrupte și miros de cuptor cu lemne. Însă Sepúlveda este mult mai complex. A fost frontieră, bastion, laborator juridic și refugiu spiritual de-a lungul secolelor.
Acest oraș medieval a fost printre primele din Peninsula Iberică care a avut un for propriu. Forul din Sepúlveda, acordat în secolul al XI-lea și preluat ulterior de numeroase alte localități, stabilea drepturile, proprietățile, taxele și regulile de conviețuire într-o zonă recent recucerită. De aceea, plimbându-te prin centrul istoric, trebuie să îți imaginezi un oraș aproape autonom, conceput pentru a atrage noi locuitori.
Un punct de plecare excelent pentru a descoperi Sepúlveda este piața Spaniei, un loc de întâlnire pentru localnici și vizitatori. Aici coexistau comerțul, justiția și viața socială. Nu este o piață monumentală în sens clasic, dar este profund funcțională, așa cum a fost Sepúlveda timp de secole.
În acest loc emblematic, cu formă dreptunghiulară și parțial porticată, s-au desfășurat, din anul 1600 până aproape de finalul secolului trecut, târguri, coride, dansuri și piețe. La origine, piața se afla în afara zidurilor, iar în secolul al XVII-lea, alipită zidurilor castelului, a fost construită o impozantă casă nobiliară, încoronată de un mare ceas care marchează ritmul orașului.
Din piață, de unde se văd turnurile castelului, se poate savura o gastronomie renumită, bazată pe miel de lapte la cuptor și supă castiliană, sau se pot cumpăra dulciuri din vechile cofetării pline de delicatese.
În apropiere se află biserica romanică San Bartolomé, din secolul al XI-lea, iar de aici drumul firesc este să pătrunzi în oraș prin poarta cu arc semicircular, cunoscută sub numele de Ecce Homo sau Arcul Azogue.
Odată ce treci de ziduri prin arc, fiecare colț atrage atenția. Travesía de los Caballeros Pardos, palatul din Sepúlveda, Casa Morului cu impunătoarea sa fațadă platerescă, străduțele și pasajele decorate cu gust castilian, dar și marile case vechi care trădează bogăția de odinioară a orașului.
Pe traseu se află biserica Sfinților Justo și Pastor, transformată astăzi în Muzeul Forurilor, care adăpostește o criptă interesantă, sculpturi valoroase și o importantă colecție de opere de artă.
Nu departe, în cartierul San Millán, se găsește Postiguillo, o porțiune foarte bine conservată a zidului, de construcție arabă și vizigotică.
Vizitele la vechea închisoare din anul 1543, care a suferit foarte puține modificări de-a lungul secolelor, și la Muzeul Lope Tablada de Diego, care găzduiește o expoziție permanentă a pictorului, sunt esențiale în Sepúlveda.
Mănăstirile din zonă nu erau doar centre de spiritualitate, ci gestionau pământuri, cunoaștere și rețele sociale, multe documente ale forului și ale vieții municipale trecând prin mâinile clerului. Fosta mănăstire San Francisco, integrată astăzi în țesutul urban, amintește de importanța ordinelor religioase în oraș.
De asemenea, casele nobiliare, construite din piatră și decorate cu blazoane, joacă un rol important. Cea mai bună modalitate de a le descoperi este să te plimbi fără un traseu prestabilit pe străzi precum Conde de Sepúlveda sau în jurul pieței centrale. Detaliile blazoanelor, lintourile, dimensiunea ferestrelor și înălțimea clădirilor oferă indicii despre puterea de odinioară a locuitorilor.
Sepúlveda nu se laudă cu palate strălucitoare, așa cum se întâmplă în alte orașe castiliene. Casele sale nobiliare erau integrate în structura urbană, fortificate și austere, concepute atât pentru locuire, cât și pentru rezistență. Ele nu au aparținut unei mari nobilimi de curte, ci unei elite locale formate din coloniști, judecători ai forului, magistrați, proprietari de pământ și crescători de animale transhumanți. Puterea lor nu se măsura în lux, ci în controlul teritoriului și al legii.
În Sepúlveda, nimic nu este întâmplător, iar în acest teritoriu de frontieră, bisericile erau și locuri de refugiu. Plimbându-te încet prin oraș, le descoperi pe toate. Biserica El Salvador, o adevărată bijuterie romanică pe care mulți o trec cu vederea, este cea mai monumentală și, curios, nu întotdeauna cea mai vizitată. Absida sa romanică se numără printre cele mai frumoase din Segovia, prin sobrietate, soliditatea zidurilor, proporțiile perfecte și magnifica galerie porticată.
Mai puțin spectaculoasă, dar esențială în rețeaua parohială medievală, este biserica San Justo. Aceasta este mică, tăcută și reflectă viața cotidiană a locuitorilor, nu a puterii. O altă biserică romanică ce merită vizitată este Santiago de Sepúlveda, atât pentru frumusețea clădirii, cât și pentru că adăpostește centrul de informare al Parcului Natural al Defileelor Duratónului, indispensabil pentru a înțelege zona și activitățile sale.
Una dintre cele mai spectaculoase biserici se află urcând pe strada Santos Justo y Pastor. Este vorba despre biserica Nuestra Señora de la Peña, un sanctuar din secolul al XII-lea care domină peisajul, fiind una dintre bijuteriile romanicului. În interior, adăpostește un splendid retablu baroc din secolul al XVIII-lea și o sculptură a Fecioarei de la Peña. Se ridică pe un promontoriu stâncos și, la apus, când lumina scade și liniștea este deplină, se contopește cu peisajul.
În spatele bisericii se află un punct de belvedere, situat deasupra uneia dintre cele mai impresionante defilee ale Duratónului. De aici pornește o potecă îngustă, cu o coborâre abruptă, care duce până la un promontoriu spectaculos, de unde se deschide o imagine de carte poștală asupra orașului. Mai jos se văd râul care formează un meandru adânc săpat în stâncă, vegetația bogată, caii semisălbatici, pereții abrupți cu cuiburi de păsări și vulturii pleșuvi care planează deasupra defileului.
Din punctul de belvedere al Fecioarei de la Peña trebuie coborât până în vârful promontoriului. Panorama este de neegalat. De aici se vede orașul în toată splendoarea sa, cu casele vechi, ruinele, zidurile, bisericile cu turnuri romanice, vegetația și un cer atât de curat încât atrage imediat atenția.
Privind în jos, spre adâncul canionului, impresionează pereții plini de adăposturi unde păsările își fac cuiburile. Mai jos se simte forța râului și viața care pulsează în albia sa. Contrastul de culori, roșu și ocru în stânci, galben și verde în copaci și mușchi, nuanțele albăstrii ale apei, este spectaculos.
În dreapta se ajunge la simbolica Poartă a Forței, una dintre intrările zidului medieval, construită în secolul al XI-lea pentru a închide orașul. Poarta Forței este una dintre cele mai solide rămășițe ale sistemului defensiv al Sepúlvedei. Aceasta nu era o poartă ceremonială, ci cea mai strategică și militară dintre toate, controlând unul dintre cele mai vulnerabile accesuri și permițând reglarea intrărilor și ieșirilor de persoane, mărfuri și animale.
De aici se înțelege de ce Sepúlveda a fost aproape inexpugnabilă. Canionul acționa ca un șanț natural, poarta controla accesul, iar peisajul era parte activă a apărării. De aceea, Sepúlveda trebuie parcursă încet, privind în jur și înțelegând că aici fiecare piatră a fost așezată pentru a rezista și pentru a dăinui.
