Tensiunile recente dintre SUA și Europa continuă un lung șir de confruntări diplomatice care au influențat relația transatlantică de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această istorie oferă cheia înțelegerii momentului actual, conform celor de la AP.
În 1956, Franța, Marea Britanie și Israelul au intervenit militar în Egipt, vizând îndepărtarea președintelui Gamal Abdel Nasser și recâștigarea controlului asupra Canalului Suez. Washingtonul a reacționat ferm, exercitând presiuni diplomatice și economice pentru a opri atacul, ceea ce a afectat negativ relațiile cu Londra și Paris și a marcat începutul declinului influenței europene după Al Doilea Război Mondial.
Pe parcursul acestui conflict, majoritatea statelor europene au oferit sprijin diplomatic Statelor Unite, dar au evitat să trimită trupe. Protestele masive din orașele europene au obligat guvernele să navigheze între susținerea față de Washington și nemulțumirile populației, având un impact pe termen lung asupra cooperării transatlantice.
În anii ’80, desfășurarea rachetelor sovietice SS-20 a determinat NATO să instaleze rachete americane Pershing și de croazieră în Europa. Această acțiune a generat proteste masive împotriva armelor nucleare, adesea îndreptate împotriva SUA, intensificând temerile legate de o nouă cursă a înarmării.
Decizia Washingtonului de a invada Irakul a provocat una dintre cele mai severe crize în relația cu Europa, în special cu Franța și Germania, care s-au opus intervenției. Comentariile ministrului american al Apărării, Donald Rumsfeld, referitoare la „Vechea Europă” și „Noua Europă” au evidențiat diviziunile dintre aliați.
În cadrul „războiului împotriva terorismului”, SUA au capturat suspecți și i-au transferat în țări unde au fost interogați fără respectarea drepturilor legale, implicarea unor guverne europene generând controverse. Presiunea opiniei publice a forțat liderii europeni să condamne aceste practici, generând tensiuni diplomatice.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025 a schimbat radical poziția SUA față de invazia Rusiei. Atitudinea conciliantă față de Vladimir Putin, răceala în relația cu Volodymyr Zelenskyy și reducerea sprijinului militar pentru Kiev au alarmat liderii europeni, care consideră securitatea continentului strâns legată de evoluția conflictului.
Noua strategie de securitate națională a administrației Trump a prezentat aliații europeni ca fiind slabi, criticându-le politicile privind migrația și libertatea de exprimare, punând astfel la îndoială fiabilitatea lor pe termen lung. Acest document a întărit percepția unei distanțări strategice între cele două maluri ale Atlanticului.
Pe fondul deteriorării relațiilor, Trump a amenințat Uniunea Europeană cu tarife ridicate. Anunțul inițial de taxe de 30% pentru bunurile europene, principalul partener comercial al SUA, a fost urmat de un compromis de 15% pentru majoritatea produselor.
Istoria arată că relația dintre SUA și Europa a rezistat provocărilor majore, dar fiecare criză a lăsat urme. De la conflicte militare la dispute comerciale și diferențe de viziune în materie de securitate, tensiunile actuale se înscriu într-un tipar vechi, însă cu implicații tot mai mari pentru viitorul ordinii globale.
