IRGC a fost înființat imediat după căderea monarhiei conduse de șah, odată cu instaurarea Republicii Islamice sub conducerea ayatollahului Ruhollah Khomeini. Noua conducere din Iran avea nevoie de o structură absolut loială, capabilă să protejeze realizările revoluției de orice amenințare, fie ea internă sau externă. Din cauza neîncrederii în armata clasică, Gărzile Revoluționare au fost concepute ca o entitate separată, profund ideologizată și devotată liderului suprem.
Conform Encyclopaedia Britannica, de-a lungul anilor, IRGC și-a extins semnificativ rolul inițial de unitate militară. Aceasta operează independent de armata regulată, având propriile forțe terestre, aeriene și navale, precum și structuri specializate pentru operațiuni externe. Cea mai cunoscută dintre aceste structuri este Forța Quds, care activează în sprijinul grupărilor și aliaților Iranului din Orientul Mijlociu.
Pe plan intern, Gărzile Revoluționare joacă un rol important în menținerea stabilității regimului. Prin intermediul miliției Basij, acestea contribuie la reprimarea protestelor, monitorizarea populației și limitarea activității opoziției politice.
Influența IRGC se extinde dincolo de domeniul securității. De-a lungul timpului, organizația a dezvoltat un vast conglomerat economic, având activități în energie, construcții, telecomunicații și infrastructuri strategice. O parte dintre aceste operațiuni se desfășoară într-un mod netransparent, generând acuzații de corupție și favoritism.
În sfera politică, mulți foști membri ai Gărzilor Revoluționare dețin funcții importante, inclusiv în parlament și guvern, consolidând astfel legătura dintre instituția militară și procesul de luare a deciziilor la nivel statal.
Organizațiile internaționale pentru drepturile omului au acuzat IRGC de implicare în grave încălcări ale drepturilor civile, incluzând rețineri arbitrare și utilizarea forței letale împotriva protestatarilor. Ca urmare, în 2019, Statele Unite au desemnat IRGC drept organizație teroristă – o măsură fără precedent aplicată unei structuri militare oficiale. Liderii săi au fost, de asemenea, vizați de sancțiuni impuse de alte state și de Uniunea Europeană.
Influența Gărzilor Revoluționare se extinde dincolo de granițele Iranului, având un impact semnificativ asupra echilibrului de securitate din Orientul Mijlociu. Potrivit analiștilor, înțelegerea politicii iraniene este imposibilă fără a considera rolul acestei instituții, care cumulează putere militară, economică și ideologică într-o manieră rar întâlnită.
