Anunțul fostului președinte american despre intenția de a achiziționa Groenlanda a generat reacții variate în Europa, incluzând surpriză, ironie și critici. Deși această propunere pare desprinsă dintr-o altă eră, istoria arată că Statele Unite au efectuat anterior tranzacții teritoriale similare. Totuși, o diferență esențială constă în faptul că aceste exemple aparțin unei perioade în care principiul autodeterminării și normele internaționale nu erau la fel de bine stabilite ca în prezent, conform analizei realizate de Il Post.
Autodeterminarea este principalul obstacol în calea acestei idei. Groenlanda, parte a Regatului Danemarcei, beneficiază de o autonomie considerabilă. Orice transfer de suveranitate ar necesita nu doar consimțământul guvernului danez, ci și aprobarea populației locale, care deține dreptul la autodeterminare. Sondajele arată o respingere clară din partea majorității groenlandezilor față de ideea de a deveni parte a Statelor Unite, ceea ce face ca un astfel de scenariu să fie practic imposibil în contextul juridic internațional actual.
În trecut, statele își extindeau granițele prin tratate și achiziții. Statele Unite au fost printre cei mai activi participanți în aceste acorduri. În 1803, au realizat achiziția cunoscută a Louisianei de la Franța, un teritoriu vast ce cuprinde astăzi părți din 15 state americane. Au urmat înțelegeri cu Spania pentru obținerea Floridei și altor regiuni din sudul actualului teritoriu american. După conflictul cu Mexicul, Washingtonul a obținut teritorii extinse, în schimbul unor despăgubiri financiare.
Un episod notabil este cumpărarea Alaskăi de la Rusia în 1867, pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Această tranzacție a fost privită cu scepticism la acea vreme, dar resursele naturale ale regiunii au transformat-o ulterior într-un avantaj economic și strategic major pentru Statele Unite.
Nu toate achizițiile au fost lipsite de conflicte. Filipinele, cedate de Spania în 1898, au trecut printr-o lungă perioadă de revoltă împotriva administrației americane, până la obținerea independenței în 1946. Ultima achiziție teritorială a Statelor Unite a avut loc în 1917, când au cumpărat Insulele Virgine de la Danemarca.
Toate aceste tranzacții au fost efectuate înainte de adoptarea Cartei ONU în 1945, document care consacră principiul autodeterminării popoarelor. După această dată, vânzarea sau cumpărarea de teritorii a devenit incompatibilă cu normele internaționale moderne.
Interesul american pentru Groenlanda nu este o noutate. În secolul al XIX-lea și chiar în 1946, au existat demersuri și negocieri secrete pentru achiziționarea insulei, toate respinse de Danemarca. Astăzi, însă, dincolo de precedentele istorice, un astfel de acord ar contraveni direct principiilor fundamentale ale ordinii internaționale actuale. Ceea ce odinioară era un instrument diplomatic acceptat, în secolul XXI, este un scenariu aproape imposibil.
