Regizorul Béla Tarr, cunoscut pe plan internațional, a decedat la vârsta de 70 de ani, sufereând de o boală de mai mult timp, conform informațiilor furnizate de Le Figaro.
Apreciat ca un maestru al cinematografiei alb-negru, Béla Tarr s-a distins prin filmul său emblematic, Satantango (1994), o epopee despre declinul comunismului.
„Oameni reali, conflicte umane reale, probleme reale.” Aceasta a fost viziunea pe care Béla Tarr, dezamăgit de filmele pe care le-a văzut în tinerețe, a dorit să o surprindă pe ecran. El a reușit să facă acest lucru în filmele sale, realizate în alb-negru, cu o regie magistrală și o melancolie profundă, așa cum susțin specialiștii.
Născut în 1955, în perioada regimului comunist, Béla Tarr a avut diverse locuri de muncă înainte de a urma cursurile școlii de film din Budapesta. Încă din tinerețe, a fost un susținător al Noului Val Francez și a evoluat de la o cinematografie cu un accent pe critica socială spre un lirism sumbru, conform experților. Filmele sale au fost bine primite în Franța, Italia, Canada și Statele Unite, fiind apreciate în mod special de critici.
Printre filmele sale celebre se numără Damnation (1987), Werckmeister Harmonies (2000) și That Man from London (2007). Ultimul film, bazat pe un roman de Georges Simenon, a fost selectat pentru Festivalul de Film de la Cannes. Béla Tarr a devenit renumit și pentru Satantango (1994), un film epic de peste șapte ore, considerat adesea capodopera sa, care ilustrează prăbușirea comunismului în Europa de Est. Satantango este o adaptare a romanului scris de laureatul premiului Nobel, László Krasznahorkai, unul dintre colaboratorii săi de seamă.
De-a lungul carierei sale, Béla Tarr a fost recunoscut de cineaști celebri, inclusiv Martin Scorsese și Gus Van Sant. De asemenea, László Nemes i-a fost asistent înainte de a deveni un regizor de renume. Béla Tarr și-a încheiat cariera cinematografică cu filmul The Torino Horse, care a câștigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin în 2011.
