Specialiștii prevăd că între lunile februarie și aprilie, configurația climatică va fi caracterizată de un sistem ENSO neutru, având o probabilitate de aproximativ 60%. Totuși, experții NOAA punctează existența unor „incertitudini semnificative” în modelele predictive, menționând că prognozele formulate în această perioadă a anului au o fiabilitate relativ scăzută, conform Euronews.
El Niño–Southern Oscillation (ENSO) este un ciclu climatic care se manifestă prin alternanța a două faze opuse – El Niño și La Niña – ce influențează circulația atmosferică și oceanică la nivel global.
Mecanismele acestor două faze, El Niño și La Niña, funcționează astfel: în condiții normale, alizeele din Pacificul ecuatorial transportă ape calde de la marginile estice către cele vestice ale bazinului. În momentul declanșării El Niño, curenții de aer își pierd intensitatea sau își schimbă direcția, ceea ce duce la o încălzire anormală a apelor din estul Pacificului.
Pe de altă parte, La Niña amplifică forța alizeelor, stimulând ridicarea apelor reci din adâncurile oceanului și răcind suprafața apei, în special în apropierea coastelor americane.
Episoadele El Niño apar la intervale neregulate, de obicei între 2 și 7 ani, și durează aproximativ 12 luni, deși în unele cazuri această perioadă poate fi extinsă.
El Niño are repercusiuni semnificative asupra climei globale. Prezența acestui fenomen se leagă de reducerea precipitațiilor în regiunile tropicale ale Asiei, Africii și Americii de Sud, perturbând sistemele musonice. În același timp, El Niño favorizează precipitații abundente și inundații în sudul Statelor Unite, Peru și în anumite zone din Europa Mediteraneană.
De asemenea, El Niño contribuie la intensificarea valurilor de căldură, ceea ce explică de ce anii în care se manifestă acest fenomen tind să fie printre cei mai călduți înregistrati. Estimările specialiștilor sugerează o creștere temporară a temperaturii medii globale cu 0,1-0,2°C.
Această creștere se adaugă tendinței generale de încălzire cauzate de activitatea umană, care a condus deja la o creștere a temperaturii planetei cu 1,3-1,5°C comparativ cu perioada preindustrială.
Recent, Administrația Națională pentru Ocean și Atmosferă (NOAA) a implementat un nou indice pentru evaluarea fenomenelor El Niño și La Niña, comparând temperaturile din Pacific nu doar cu media istorică, ci și cu cele din alte zone tropicale ale globului.
Pe măsură ce concentrația gazelor cu efect de seră continuă să crească, conceptul de „normal” se schimbă constant, iar discrepanțele între metodele de calcul vechi și cele noi pot ajunge la 0,5°C – o variație suficientă pentru a influența clasificarea unui episod climatic.
Oamenii de știință avertizează că apariția El Niño în ultimele luni ale anului 2026 ar putea plasa acest an în fruntea celor mai calde ani înregistrați vreodată.
„Parametrii tradiționali ai normalității au fost depășiți de mult”, afirmă cercetătorii, subliniind acumularea graduală de energie termică în sistemul climatic. În aceste condiții, reactivarea El Niño riscă să genereze o serie de evenimente extreme – secete severe, ploi torențiale și canicule istorice – având un impact major asupra ecosistemelor și populațiilor.
