Regimul de la Teheran se confruntă cu o criză de supraviețuire, având o vulnerabilitate maximă din cauza atacurilor lansate de Statele Unite și Israel. Această afirmație a fost făcută de jurnalista Carmen Gavrilă, expertă în Orientul Mijlociu, în cadrul unui interviu la Euronews România. Deși Iranul își propune să extindă conflictul prin atacuri asupra unor țări arabe, a evitat să vizeze Turcia, stat membru NATO, și Oman, care a jucat un rol de mediator în negocierile recente cu Statele Unite, lăsând astfel deschis un „canal de negociere” pentru viitor.
În condițiile în care conflictul din Iran a intrat în a treia zi, Carmen Gavrilă a subliniat că „aceasta nu înseamnă că Iranul nu mai are forța de a lupta” și că „regimul nu se agață de supraviețuire”. De fapt, se observă o „schimbare de abordare față de războiul de 12 zile din vara trecută”.
„Este o chestiune de supraviețuire, cel puțin pentru republica islamică, într-un moment în care toată lumea este de acord că nu a existat o asemenea vulnerabilitate maximă a Republicii islamice în trecut”, a afirmat Gavrilă. Aceasta nu înseamnă însă că Iranul nu mai are forța de a lupta, că regimul nu se agață de supraviețuire, iar ceea ce se întâmplă acum face parte din strategia pe care a adoptat-o, bazându-se pe anumite efecte. Schimbarea este evidentă și se observă o nouă abordare comparativ cu conflictul din vara anterioară”, a continuat ea.
„Pe de altă parte, există și necunoscute, iar Teheranul a aruncat niște zaruri, fără a avea certitudinea că acestea se vor așeza cum își dorește. Iranul a dorit o extindere a conflictului, evitând o situație trilaterală, bilaterală, cum a fost vara trecută, când s-au implicat doar Republica Islamică, Statele Unite și Israel.”
De această dată, Iranul își propune să exporte conflictul prin atacuri repetate, nu doar simbolice, asupra intereselor americane din țările arabe din jur, nu în toate, ci în aproape toate, pentru a crea o formă de presiune directă sau indirectă, inclusiv asupra administrației Trump.
Mai mulți oficiali ai regimului au declarat, înainte de începerea operațiunii din 28 februarie, că Republica Islamică este pregătită pentru un război lung, care reprezintă cea mai bună apărare, a menționat expertul în Orientul Mijlociu.
„Iranul a dorit ca statele din jur să pună presiune asupra Administrației Trump pentru a opri intervenția militară, dar până acum a reușit doar să creeze iritare. Chiar s-a pus problema implicării Arabiei Saudite, de exemplu, într-un fel sau altul, nu neapărat militar, dar nu este exclusă o astfel de opțiune”, a adăugat Carmen Gavrilă.
„În schimb, Iranul s-a ferit să lovească în Turcia, stat membru NATO, cu care a avut o comunicare specială recent, în special după mișcările de protest din ianuarie care au mobilizat minoritatea kurdă iraniană. Acesta reprezintă un punct nevralgic pentru Ankara, având în vedere eterna problemă a Turciei cu minoritatea kurdă.”
„Cealaltă țară ocolită de atacurile iraniene a fost Oman, care a intermediat negocierile recente dintre Statele Unite și Iran. Mulți iranieni care nu se aliniază regimului sau care sunt împotriva acestuia consideră că regimul a evitat Omanul pentru a păstra un canal de negociere deschis. Strategia iraniană de acum este de rezistență, iar acest moment a fost pregătit de-a lungul anilor, mai ales după războiul din vara trecută”, a mai specificat ea.
„Iranienii din Iran primesc mesaje de amenințare de la autorități pe telefoanele mobile. Aceste mesaje îi avertizează să nu încerce proteste sau o răsturnare a regimului. Există multe discuții despre potențiala răsturnare a regimului în urma apelurilor președintelui Trump.”
„Premierul israelian Netanyahu nu este deloc popular în Iran, la fel ca și președintele Trump. Totuși, o parte dintre protestatarii din ianuarie i-au cerut ajutorul președintelui Trump. Între timp, percepția iranienilor care au protestat împotriva regimului, fie în stradă, fie tacit, este că președintele Trump i-a păcălit. A promis ajutor, dar între momentul respectiv și asistența invocată de Trump în declarațiile recente, au murit mii, dacă nu zeci de mii de iranieni și mulți alții au fost încarcerați”, a mai declarat expertul în regiunea Orientului Mijlociu.
„Între timp, în Iran continuă, conform surselor mele, campania de arestări. Există temeri legate de instabilitatea internă, chiar dacă o parte a sistemului republicii islamice nu se teme cu adevărat de o potentială răsturnare din interior, având în vedere că opoziția iraniană este profund divizată. De la protestele din ianuarie, au ieșit la iveală și s-au adâncit faliile, în special între tabăra promonarhistă, antiregim, și tabăra liberală, antiregim. S-au ajuns până la injurii”, a concluzionat ea.
