Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, în perioada împăratului Constantin. Născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, acesta a fost fiul unui dascăl din cetate. Dedicat învăţăturii, Sfântul Vasile a studiat în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, unde l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a dezvoltat o strânsă prietenie. În anul 370, a fost numit arhiepiscop al Cezareei, într-o perioadă dificilă pentru biserică. Printre scrierile sale teologice de mare importanţă se numără „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
Sfântul Vasile este recunoscut ca unul dintre sfinţii care au realizat mari minuni. El a fost primul ierarh care a fondat nu doar biserici, ci şi aziluri, spitale pentru săraci, o leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor. A decedat pe 1 ianuarie 379, fără a împlini 50 de ani, fiind cunoscut în istoria creştină sub numele de Sfântul Vasile cel Mare.
La români, Anul Nou, sărbătorit în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este cunoscut ca Revelion sau seara Sfântului Vasile. Se spune că, în noaptea de Sfântul Vasile, cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă.
Există o tradiţie care susţine că Iisus Hristos este chemat Vasile: El s-a născut de Crăciun, iar o săptămână mai târziu, de Sfântul Vasile, a fost botezat conform legii vechi, primind numele „Vasile”. Numele Hristos (creştin) i-a fost dat la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat.
În tradiţia populară se spune că Sfântul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu să-i ofere o zi, iar Domnul i-a dat prima zi a anului, 1 ianuarie. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel, i-a legat o crenguţă de busuioc şi s-a înălţat la cer pentru a-i urează lucruri bune. De aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura.
În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu sorcova din casă în casă, în special la cunoscuţi, urându-le viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era iniţial confecţionată din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă pentru a înmuguri şi a înflori în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie).
Ulterior, sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, a început să fie realizată dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are ataşat şi un clopoţel.
Copiii îşi sorcovesc părinţii şi rudele apropiate, apoi pornesc, câte doi-trei, să colinde vecinii. În timpul uratului, aceştia ating ritmic cu sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.
După terminarea colindatului, sorcova se păstrează peste an ca un obiect sacru, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
De asemenea, în prima zi a noului an, în unele zone se păstrează obiceiul colindatului cu o căpăţână de porc, împodobită cu panglici şi mărgele, tradiţie numită „Colindul cu Vasilica” (Siva). După colindat, ceata se strânge la o cârciumă pentru a sărbători.
Colindătorii se despart, dezgătind căpăţâna şi luându-şi fiecare ce a pus, iar din aceasta pregătesc un prânz, încheind astfel obiceiul pentru anul respectiv.
Un alt obicei este cel al Dezlegării Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleagă anul prin colindat pe uliţe, iar zgomotul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are rolul de a alunga forţele malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei. De asemenea, feciorii dezleagă cununiile cu un descântec: „Slobozim câşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori”.
Conform tradiţiei populare, se consideră că musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat sau sărac, va influenţa soarta omului pe parcursul întregului an.
De Sfântul Vasile, se spune că este bine să se consume mult vin, deoarece există credinţa că atât cât va bea omul în această zi, va avea sânge în obraje pe parcursul anului.
Tradiţia populară afirmă că de Anul Nou se înnoiesc toate lucrurile, iar oamenii ar trebui ca în prima zi din an să aibă un gând bun, pentru a le merge bine tot anul: „Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”.
Pentru ca familia să aibă parte de prosperitate tot anul, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă un cap de porc, simbolizând că, asemenea porcului care rămâne întotdeauna înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug.
De asemenea, pe nemâncate, fiecare persoană trebuie să ia în mână uneltele cu care lucrează pe parcursul anului şi să le mânuiască de trei ori, pentru a avea spor la muncă în anul ce vine.
Tradiţia populară include numeroase interpretări referitoare la vreme. Se spune că, dacă ziua de Anul Nou este bună sau rea, aşa va fi tot anul. De asemenea, dacă în această zi este ger mare şi pe zăpadă se văd multe steluţe, este un semn că anul ce urmează va fi bun, cu multe cununii. Dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul următor va fi îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului. Dacă noaptea de Anul Nou este „lină şi senină”, acest lucru este un semn că noul an va fi unul bun.
Peste 496.000 de persoane îşi sărbătoresc onomastica pe 1 ianuarie, la praznicul Sfântului Vasile cel Mare.
