Preparatul a câștigat atât de multă popularitate încât Uganda organizează anual un festival dedicat acestui fel de mâncare, conform CNN. Antreprenorul Emmanuel Jonathan Okello menționează că denumirea provine din expresia „rolled eggs” – ouă rulate. „În Uganda există o expresie foarte cunoscută: noi nu purtăm Rolex, noi îl mâncăm”, explică acesta. Preparatul se bazează pe chapati, o lipie adusă în regiune de muncitorii indieni aduși de britanici pentru construcția căilor ferate la începutul secolului XX. Ugandezii au adaptat rețeta, adăugând o omletă subțire și legume, totul fiind apoi rulat și servit rapid.
În trecut, rolexul era o mâncare ieftină pentru muncitori și studenți. Datorită costului redus și a consistenței sale, a devenit un adevărat fenomen în campusurile universitare din țară.
În forma sa tradițională, preparatul conține omletă, varză și roșii, dar în timp au apărut numeroase variante. Okello, proprietarul restaurantelor The Rolex Guy și The Rolex Guy, a început să experimenteze după ce a degustat o versiune cu carne într-un oraș turistic de lângă Nil. Astăzi, meniurile includ rolex cu bacon, avocado, carne tocată, curry sau cârnați. Restaurantul său oferă chiar și o variantă „all inclusive”, cu aproape toate ingredientele posibile. „Am avut chiar și un Rolex cu fructe. Nu a prins foarte bine, pentru că ugandezii nu sunt foarte experimentali când vine vorba de mâncare”, adaugă acesta.
Jonathan Kabugo, autorul unei cărți de rețete intitulată „How to Rolex”, consideră că preparatul a influențat cultura culinară locală. „Este rapid, convenabil și ușor de pregătit. Pentru mulți tineri a devenit și o oportunitate de afacere”, spune el. Popularitatea acestui preparat a crescut în special în anii ’90 în jurul universităților din capitala Kampala, unde studenții căutau mâncare ieftină și sățioasă. Între timp, rolexul a depășit tarabele stradale și a ajuns în cafenele moderne și restaurante din alte țări africane.
Astăzi, rolexul se găsește și în Kenya, Rwanda sau Burundi, însă Uganda rămâne locul unde acest preparat este considerat aproape un simbol național. Chef Fathi Reinharz, cunoscut drept „Chef Coco”, afirmă că nu se poate discuta despre bucătăria est-africană fără acest preparat. „Este ca și cum ai avea un restaurant italian fără pizza sau paste”, subliniază el. În restaurantele moderne, rețeta continuă să evolueze, unele versiuni incluzând ingrediente inspirate din salata grecească, iar altele având influențe etiopiene și eritreene. Cu toate acestea, esența a rămas aceeași: o mâncare simplă, ieftină și rapidă, care a devenit parte integrantă a identității culinare a Ugandei.
