Crescut în Nieuw-West, un cartier din Amsterdam care a dat fotbalului olandez jucători precum Nigel de Jong, Nouri sau Gregory van der Wiel, Dominique Kivuvu a ales un parcurs neașteptat după retragerea sa din fotbal: s-a mutat la București. Nu temporar, nu din întâmplare – ci deliberat, cu plăcere.
„Când jucam pentru CFR Cluj, petreceam deja mult timp liber în oraș. Vorbesc limba română și cred că Bucureștiul este grozav, așa că m-am gândit: de ce să nu locuiesc acolo o vreme?”, povestește el.
Au trecut deja mai bine de trei ani și jumătate de la ultimul său meci competitiv, iar lipsa fotbalului nu îl apasă deloc.
„Ca fotbalist, eram constant concentrat pe sport. Trebuie să te culci la timp, să ai grijă de dietă, să te antrenezi. Acum am mult mai mult timp pentru familia mea, pot participa la toate zilele de naștere, pot citi o carte bună și pot merge la plimbări.”
Zilele sale sunt umplute cu plimbări prin capitală, explorarea culturii locale și, din apartamentul său din centru, cu tranzacții la una dintre cele mai mari burse de valori din Statele Unite.
„Încerc să mă bucur de viață cât mai mult posibil”, rezumă el simplu.
Dacă există un moment din carieră pe care Kivuvu nu îl va uita, acela nu este un gol sau un trofeu – ci o scenă din tribune, la primul său meci internațional cu naționala Angolei, împotriva Senegalului.
„Fotbalul este foarte viu acolo. Este foarte diferit față de Olanda”, spune el.
Nervos înainte de meci – nu mai fusese niciodată în Angola înainte de a fi convocat – a observat în tribune un bărbat cu machiaj care agita ceva în mâini.
„Când m-am uitat din nou bine, am văzut că adusese un pui viu pe stadion. Îl flutura foarte entuziasmat. Da, nu mai văzusem așa ceva niciodată”, povestește Kivuvu, râzând.
Ambii săi părinți sunt din Angola, iar îmbrăcarea tricoului național a venit cu un sentiment aparte. Punctul culminant al carierei rămâne însă meciul cu Bayern München din Liga Campionilor, în tricoul lui CFR Cluj.
„Când jucam fotbal pe terenurile din Nieuw-West, toți copiii visau să joace pe cea mai înaltă scenă. În cele din urmă, s-a întâmplat – și se simte foarte special.”
Cele două fiice ale sale, Josra și Zoë, locuiesc la Amsterdam cu mama lor, dar Kivuvu le vede des – ele vin la București în vacanțe, iar el călătorește regulat în Olanda.
Iar când nu călătorește, urmărește fotbalul olandez cu un interes pe care spune că nu l-a avut nici în timpul carierei.
„Urmăresc Telstar și NEC cu un interes deosebit. Ambele se descurcă incredibil de bine în acest sezon. Sper ca Telstar să rămână în Eredivisie și cred că ar fi minunat dacă NEC ar juca în Liga Campionilor anul viitor”, adaugă el. O revenire în Olanda, deocamdată, nu este pe agendă. Bucureștiul îl ține bine ancorat.
„Îmi place viața aici.”
