Nepotul antrenorului a discutat, în cadrul podcastului, despre cum pasiunea pentru cunoaștere și curiozitatea constantă au fost esențiale pentru acesta.
„Vorbea șase limbi, învățate singur, din nevoie sau din curiozitate. Îi plăcea foarte mult istoria și arta. Era genul de om care vizita muzee peste tot în lume și chiar își lua și jucătorii cu el”, a declarat Matei Lucescu.
Acesta a menționat că, deși pentru mulți tineri fotbaliști astfel de activități nu erau neapărat atrăgătoare, antrenorul punea accent pe ele, considerându-le parte integrantă a formării personale.
„Îi obliga, practic, să meargă la muzee sau să viziteze diverse obiective culturale. Poate pentru un jucător de 18-19 ani nu era primul lucru pe care și-l dorea, dar era modul lui de a-i educa și de a-i ține aproape”, a explicat el.
Matei Lucescu a subliniat că bunicul său avea o personalitate complexă, fiind interesat și de spiritualitate, având un atașament profund față de valori precum disciplina și munca.
„Era apropiat de Dumnezeu și extrem de determinat. Tot ce făcea, făcea 100%. Asta a transmis mai departe și tatălui meu”, a adăugat acesta.
În același timp, nepotul lui Mircea Lucescu a evidențiat o trăsătură pe care, în opinia sa, ar trebui regândită în societatea contemporană: incapacitatea de a se bucura suficient de reușite.
„Nu cred că se bucura atât cât ar fi trebuit de o victorie. Mereu se gândea la următorul meci. La fel și tatăl meu. Și noi, în general, facem asta: nu ne oprim să ne bucurăm de ceea ce am realizat”, a afirmat Matei Lucescu.
El a concluzionat că această mentalitate este răspândită și în afara sportului.
„Suntem mereu concentrați pe ce urmează, pe următorul obiectiv, pe următoarea bornă. Și e păcat, pentru că pierdem momente în care ar trebui să ne oprim și să spunem: uite ce am reușit”, a mai spus acesta.
