Luni, la Mânăstirea Durău, a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, una dintre cele 16 femei românce canonizate în februarie 2026.
Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de prețuire și apreciere celor prezenți pentru a o cinsti pe Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău.
Pentru comunitatea ortodoxă, fiecare canonizare reprezintă un motiv de bucurie și de speranță, deoarece, prin adăugarea unui nou sfânt în sinaxar, credincioșii beneficiază de un alt mijlocitor în fața lui Dumnezeu.
În cadrul discursului său, Preafericitul Părinte Patriarh a amintit trei mari virtuți ale Sfintei Mavra.
Sfânta era o rugătoare isihastă neobosită, dedicată rostirii rugăciunii inimii: „Doamne, Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa”.
„Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos”, a subliniat Patriarhul.
„Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor, care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste.
Asemenea arătării Domnului Iisus Hristos ucenicilor Săi pe Tabor, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să perceapă lumina necreată a slavei lui Hristos, conform făgăduinței: „fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).
Locul ales pentru bisericuța din Poiana Maicilor, cu vedere spre vârful Panaghiei, și hramul ales, Schimbarea la Față, sunt dovezi tainice ale lucrării lăuntrice realizate de Sfânta Cuvioasă Mavra pe Muntele Ceahlău, a transmis PF Părinte Daniel, amintind de nevoințele sfintei care dormea puțin, mânca doar seara pâine uscată și fructe sălbatice, și și-a construit singură bordeiul în care a pustnicit.
O altă trăsătură evocat de PF Sa este smerita cugetare și viețuire a sfintei.
„Lucrarea rugăciunii neîncetate a rodit în Sfânta Mavra, la vremea cuvenită, prin lumina harului Duhului Sfânt, care se manifesta în harismele duhovnicești ale acestei cuvioase: darul înainte-vederii, al vindecărilor și al povățuirii. Aceste harisme, dăruite de Dumnezeu pentru adânca ei smerenie, au fost primite de ea cu sfială, fiind mereu atentă la viața sa duhovnicească.
Asemenea unui ostaș ce apără o cetate de dușmani, cuvioasa păzea cetatea sufletului ei cu rugăciunea neîncetată și cu smerita cugetare, biruind toate ispitele diavolilor. Smerenia, pe care părinții pustiei o numeau „mama tuturor virtuților”, ajută ca harismele duhovnicești să fie primite cu multă grijă, pentru ca lucrarea duhovnicească să nu se transforme, prin trufie, într-o cădere din har a rugătorului”, a transmis Patriarhul Daniel.
Hotărârea de a se retrage într-un loc mai ferit al muntelui a venit dintr-o profundă conștientizare a propriei nevrednicii. S-a retras în adâncurile codrului, dorind să se afle în singurătate și liniște, dedicându-se rugăciunii și nevoințelor pustnicești.
Deși a dorit să rămână necunoscută, retrăgându-se în pădurile Muntelui Ceahlău, Dumnezeu a descoperit sfințenia ei pentru folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios.
Astfel, în această mare nevoitoare isihastă se împlinesc cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
Al treilea aspect important al vieții Sfintei Cuvioase Mavra este lucrarea povățuirii și discernământului duhovnicesc.
Roadele rugăciunii curate și ale smereniei sale nu au putut rămâne ascunse, întrucât Domnul Hristos, Cel care a spus că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), a binevoit ca harismele ei să se reverse asupra multor suflete însetate de Dumnezeu. Astfel, Sfânta Cuvioasă Mavra a devenit, fără voia ei, o mare povățuitoare pentru maicile și surorile sihastre de pe Muntele Ceahlău care viețuiau sub îndrumarea ei și pentru toți cei ce căutau sfat duhovnicesc.
Primele roade ale acestei lucrări de povățuire s-au manifestat în comunitatea de la Schitul Silvestru. Maicile din schit, observând smerenia și râvna ei duhovnicească, au considerat viața ei ca o predică vie.
Ulterior, după retragerea ei la Poiana de la Ponoară, unde spera să se nevoiască în singurătate, maicile iubitoare de viață aspră au început să o viziteze pentru a primi sfat duhovnicesc.
Cu stăruință, multe dintre ele au cerut permisiunea de a rămâne în preajma sfintei, formând astfel o mică comunitate care a devenit, în timp, nucleul unei adevărate vetre monahale. Astfel, a fost construită, prin eforturile lor și ajutorul credincioșilor din satele din apropiere, bisericuța cu hramul Schimbării la Față a Domnului, împreună cu chiliile necesare vieții de obște.
Numele Schitului „Poiana maicilor”, păstrat până în zilele noastre, este un ecou al acestei lucrări duhovnicești deosebite a Sfintei Cuvioase Mavra, povățuitoare a monahiilor isihaste.
Canonizarea Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, alături de celelalte 15 sfinte femei românce, reflectă lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român, din care s-au ridicat aceste sfinte femei, mame spirituale ale poporului român, care, prin viețile lor sfinte, au devenit pilde de trăire creștină, călăuzind credincioșii spre Hristos, pe calea mântuirii.
În această zi binecuvântată a proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, dorim să ne exprimăm aprecierea și respectul față de ierarhii, clericii și credincioșii care, cu multă evlavie, au venit să o cinstească pe această mare rugătoare.
Ne rugăm Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi pentru a dărui tuturor celor prezenți pace și bucurie, sănătate și mântuire, spre binele Bisericii întregi.”
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
