România se angajează într-un proces amplu de modernizare a armatei sale, având ca obiectiv înlocuirea întregului arsenal de arme în următorul deceniu. Confruntarea istorică cu Rusia, care durează de un secol și jumătate, a fost amplificată de conflictul din Ucraina, determinând Bucureștiul să își revizuiască strategiile de apărare. În prezent, România intenționează să aloce cinci procente din PIB pentru achiziția celor mai moderne echipamente de luptă, în timp ce NATO a stabilit un standard de cheltuieli de două procente pentru statele membre, conform publicației Magyar Hirlap.
Analizând incidentul recent cu drone din Galați, care a generat „o mică panică în România”, cotidianul maghiar discută despre „cursa înarmărilor de la București”. Președintele român, Nicușor Dan, a declarat vara trecută că țara sa va aloca 5% din PIB pentru implementarea programului de armament până în 2035, o sumă considerabil mai mare decât așteptările NATO de 2%.
Aceasta implică, de fapt, un plan de dezvoltare a forțelor armate, care prevede înlocuirea arsenalului național, inclusiv a echipamentelor din marină, forțele terestre și apărarea aeriană. România derulează mai multe programe de modernizare a armamentului și forțelor armate, care combină planurile NATO, ale Uniunii Europene și cele naționale. Unul dintre cele mai importante programe este SAFE (Acțiune de Securitate pentru Europa), care beneficiază de finanțare din partea UE.
În conformitate cu lista oficială publicată de guvernul român pentru anul 2026, principalele achiziții de armament prevăzute includ:
- 200 de tancuri
- 300 de vehicule blindate
- 48 de avioane de luptă F – 35
- Sute de sisteme de apărare aeriană
- 1000 de vehicule logistice
- 200.000 de pistoale
Se ridică întrebarea: Împotriva cui se înarmează România? Răspunsul este că România percepe Rusia ca o amenințare. Această percepție nu este nouă; încă de la înființarea sa în 1881, Regatul România a reprezentat un obstacol în calea influenței Imperiului Rus în Balcani și a accesului acestuia la Marea Neagră. După Primul Război Mondial, România, cu sprijinul unei mari puteri, a desprins Transilvania de Regatul Ungariei, unind-o ulterior cu Moldova. Durante cel de-al Doilea Război Mondial, România a participat, alături de Germania nazistă, la campania împotriva Uniunii Sovietice, comițând atrocități în Odessa, unde mii de civili nevinovați au fost uciși.
Detalii despre aceste evenimente pot fi găsite în studiile lui Dennis Deletant, istoric româno-britanic, în special în lucrarea „Aliatul uitat al lui Hitler: Ion Antonescu și regimul său”. După cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a anexat Moldova, ceea ce a intensificat tensiunile dintre România comunistă și imperiul sovietic vecin, tensiuni care au devenit mai vizibile după ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu la putere în 1965.
Așadar, există o opoziție istorică profund înrădăcinată. Această atitudine continuă să influențeze relațiile dintre România și Rusia, iar retorica anti-rusă s-a intensificat semnificativ după anexarea Crimeii de către Moscova în 2014. Klaus Iohannis, președintele de atunci al României, a declarat: „Nu mă interesează cât de mare va fi deficitul bugetar, armata trebuie dezvoltată.” După această declarație, discursurile politice au început să includă termeni din terminologia NATO, cum ar fi: amenințare militară, operațiuni hibride, risc de securitate, interferență electorală, atac cibernetic, revizionism.
Aceste expresii sunt frecvent folosite și în prezent în limbajul politic și colocvial din România, accentul punându-se și mai mult după invazia Rusiei asupra Ucrainei în 2022. Jurnaliștii subliniază că „relația dintre cele două țări se apropie de o confruntare militară”. În prezent, România joacă un rol esențial pe flancul estic al NATO, iar extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu de pe coasta Mării Negre este în curs de desfășurare, cu scopul de a găzdui zece mii de soldați NATO.
În acest context, nu există dialog politic între Moscova și București. Problema Republicii Moldova complică și mai mult relațiile dintre cele două țări. România își exprimă dorința de unire cu Republica Moldova, care, la rândul său, are o conducere care susține această idee, considerând-o ca fiind cea mai scurtă cale spre aderarea la Uniunea Europeană. Reacția Rusiei, exprimată prin purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Maria Zakharova, subliniază că România manifestă ambiții de anexare a Republicii Moldova, ceea ce ar reprezenta o evoluție geopolitică periculoasă.
Comportamentul Rusiei în această situație nu este surprinzător, având în vedere că Moscova menține un număr semnificativ de trupe în Transnistria, o regiune separatistă care aparține legal Moldovei și este locuită predominant de ruși.











