Când observi cum vecinul tău își îngrijeşte barba, ar trebui să te gândești să îți faci și tu la fel. Aceasta este o lecție pe care ar trebui să o ia în considerare politicienii, economiștii și pensionarii din majoritatea Europei. Germania, cea mai puternică țară europeană și un lider în privința reformelor, a început să își demonteze statul social, anunțând reduceri drastice la pensii și asistență medicală pentru a acoperi cheltuielile de apărare, conform informațiilor de la El Economista.
Aceste reduceri au loc într-o țară care are o datorie publică ce depășește cu puțin 60% din PIB, ceea ce reprezintă un avertisment serios pentru țările cu niveluri de îndatorare mult mai mari, care doresc să își finanțeze cheltuielile militare printr-o emisiune netă mai mare de datorie publică, în timp ce mențin sau chiar extind alte categorii semnificative de cheltuieli. Evenimentele recente de pe piețe au demonstrat că împrumuturile publice „nelimitate” au consecințe, iar Germania dorește să fie un exemplu.
Este oarecum paradoxal, dintr-o perspectivă istorică, că Berlinul inițiază această dezmembrare, unii considerând că acest proces a început după Marea Recesiune, dat fiind că cancelarul german Otto von Bismarck a fost cel care a susținut modelul statului bunăstării la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Bismarck, care a condus Prusia (precursoarea Germaniei moderne) timp de două decenii, a implementat primul sistem de pensii contributive și asigurări sociale obligatorii pentru a contracara ideile socialiste și a îmbunătăți condițiile de viață ale muncitorilor, stabilind astfel bazele unui model la care Regatul Unit a contribuit semnificativ ulterior.
Vremurile s-au schimbat, iar acum se observă o tendință inversă. Recent, guvernul de coaliție german a acceptat un pachet amplu de reduceri ale asistenței sociale, în valoare de 38,3 miliarde de euro, până în 2030, ceea ce va conduce la o reducere drastică a sistemului de sănătate și a garanțiilor de pensii pentru a elibera fonduri pentru cheltuieli militare. Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Partidul Social Democrat (SPD), care formează coaliția de guvernare sub conducerea cancelarului Friedrich Merz, au ajuns la un acord înainte de ședința de cabinet programată pentru 28 aprilie 2026.
În ciuda diviziunilor și tensiunilor constante dintre cele două facțiuni, creștin-democrații și social-democrații, guvernul Marii Coaliții pare hotărât să lanseze mult lăudata „toamnă a reformelor” a lui Merz, care a fost amânată pentru primăvara următoare.
Finalizarea, deocamdată, a alegerilor regionale din Germania oferă o oportunitate despre care analiștii avertizează că ar putea fi utilizată pentru a introduce reforme ce sunt puțin probabile a fi populare. Tensiunile au început acum câteva luni, când tinerii membri rebeli ai CDU au amenințat că vor bloca o propunere a SPD de îmbunătățire a pensiilor. Merz a stins acest conflict, dar luptele interne au arătat clar că proiecțiile pe termen lung nu se aliniază.
Unul dintre cele mai semnificative mesaje pentru Europa din această mișcare de la Berlin se referă la pensii. Merz a declarat că pensia de stat va fi reformata, descriind-o drept o „acoperire de bază” pentru bătrânețe, adăugând că aceasta nu va mai fi suficientă pentru a menține un standard de viață pe termen lung. De asemenea, indemnizațiile de șomaj pe termen lung vor fi reduse. Efectul combinat reprezintă cea mai semnificativă dezmembrare a statului social german de la reformele Agendei 2010, inițiate de Gerhard Schröder la începutul anilor 2000, un program ce a divizat profund SPD-ul, care nu a reușit să își revină complet.
Când aceste reduceri din Germania au fost discutate, Juan Ramón Rallo, doctor în economie și popularizator, a subliniat, într-o analiză, importanța acestui exemplu pentru restul Europei, în special pentru Spania: „Spania ar trebui să ia notă. Dacă statul bunăstării german, cu o datorie publică de 63% din PIB, este în scădere, cel spaniol, cu 103%, este mult mai aproape de prăpastie”, a afirmat acest expert.
Rallo a analizat de asemenea cheltuielile publice pentru a clarifica situația, evidențiind că „cheltuielile sociale (între cele două țări) nu sunt prea diferite: Germania alocă 19,7% din PIB-ul său protecției sociale, comparativ cu 18,5% în Spania; 4,5% educației, comparativ cu 4,2%; și 7,5% asistenței medicale, comparativ cu 6,6%. Nu există nicio prăpastie care să ne permită să presupunem că ceea ce este nesustenabil acolo va fi în mod miraculos viabil și aici”, a concluzionat expertul.
Discuțiile despre nesustenabilitatea pensiilor sunt frecvente în Europa. Chiar și Financial Times a publicat recent un editorial controversat care punea sub semnul întrebării capacitatea țărilor europene de a menține sisteme atât de generoase. Prin urmare, acțiunile Germaniei ar putea reprezenta un semnal mult mai amplu. Acesta ar putea fi primul pas către o „reducere reală” a pensiilor la nivel european. În Europa, Spania s-ar putea confrunta cu unele dintre cele mai mari provocări în anii următori.
Este adevărat că Europa a promis pensionarilor săi multe, atât din punct de vedere financiar, cât și în ceea ce privește drepturile. Printre țările care au făcut cele mai mari promisiuni, Spania se remarcă prin cele mai mari drepturi la pensie din întreaga Europă.
Calculul datoriei implicite la pensii, sau al drepturilor de pensie, în conturile naționale reprezintă o estimare a valorii tuturor pensiilor acumulate de gospodării până la o anumită dată, fie prin sisteme publice (sistem de tip „pay as you go”, care este sistemul spaniol), fie prin sisteme private (fonduri capitalizate). Obligațiile Spaniei depășesc 600% din PIB, cea mai mare cifră din Europa, conform datelor Eurostat.
Un raport realizat de Capital Economics din ianuarie anul trecut, prezentat anterior de , a arătat cum, în ciuda performanțelor economice superioare de la începutul pandemiei comparativ cu vecinii lor din nord, economiile din sudul Europei au fost deosebit de vulnerabile în privința pensiilor.
Studiul a indicat că cheltuielile publice medii pentru pensii în zona euro sunt proiectate să crească cu aproximativ 1% din PIB în următorul deceniu, deși există diferențe semnificative între țări. Deși 1% din PIB poate părea o sumă mică, în țările care se confruntă deja cu dezechilibre bugetare, aceasta ar putea fi picătura care va umple paharul și va declanșa suspiciuni sau prețuri în piețe cu privire la nesustenabilitatea datoriei publice, care se confruntă cu provocări uriașe la niveluri istorice ridicate.
„Această creștere este determinată de îmbătrânirea populației, pe măsură ce vasta generație a „baby boom” ajunge la vârsta de pensionare, un proces mai pronunțat în Italia și Spania, mai puțin intens în Franța și conform mediei zonei euro în cazul Germaniei”, a remarcat Franziska Palmas, autoarea raportului. În contextul controversei din jurul „contrareformei” pensiilor din Franța și al dezbaterilor din Germania, raportul Capital a subliniat în mod explicit Spania.
Firma britanică a explicat că cheltuielile cu pensiile în Spania ar putea crește cu puțin peste 1,5% din PIB până în 2035 (peste un deceniu), deși recunosc că Comisia Europeană consideră că această cifră va fi chiar mai mare, ajungând la 1,8%. Problema este că, în Spania, cea mai mare parte a cheltuielilor și provocarea majoră vor apărea mai târziu și toate deodată, în timp ce în prezent sunt mascate de creșterea contribuțiilor la asigurările sociale prin diverse mecanisme.
„În Germania și Spania, principalul risc este automulțumirea. Este puțin probabil ca creșterea cheltuielilor cu pensiile în ambele țări să genereze îngrijorare semnificativă în rândul investitorilor pe termen scurt, având în vedere că rata datoriei Germaniei este destul de scăzută, iar cea a Spaniei a înregistrat o tendință descendentă datorită creșterii economice solide”, a declarat Palmas.
Privind dintr-o perspectivă paneuropeană, marea întrebare este dacă trebuie, într-un fel, să facem un pas înapoi pentru a câștiga avânt și apoi să sprintăm înainte.
„Se susține uneori că Europa prioritizează în mod deliberat bunăstarea în detrimentul creșterii economice. Cu toate acestea, statul european al bunăstării, care în majoritatea țărilor are un sistem de pensii de tip „pay as you go”, are nevoie de creștere economică pentru a rămâne sustenabilă.
De asemenea, este important să menționăm că finanțele publice se află deja într-o stare critică în mai multe state membre. Fără creștere economică, raporturile datorie publică-PIB riscă să devină nesustenabile”, au argumentat Ruben Dewitte și Peter Vanden Houte, analiști la ING, într-un raport recent.
Imediat ce măsurile guvernului german au fost anunțate, ministrul spaniol al transporturilor, Óscar Puente, a reacționat rapid pe rețelele de socializare: „Luați aminte. Putem preveni acest lucru aici.” Cu toate acestea, cazul Germaniei, cu o datorie publică din PIB cu 40 de puncte procentuale mai mică decât Spania, demonstrează că nu este ușor să redresezi finanțele și să te confrunți cu multiple provocări simultan.
Problema majoră din Germania este că această serie de reduceri este justificată de reînarmare, un aspect greu de acceptat de public. Deși s-a afirmat în mod constant că pachetul masiv de stimulare al Berlinului, axat în mare parte pe apărare, precum și pe infrastructură, va genera locuri de muncă și va stimula activitatea economică, adevărul este că cheltuielile enorme pentru apărare, în special pentru a contracara amenințarea din partea Rusiei, generează presiuni fiscale suplimentare. Aceasta se extinde și la celelalte economii europene, care, deși sunt mai puțin robuste decât Germania, s-au angajat de asemenea față de NATO să își mărească cheltuielile militare.
OCDE a avertizat recent că „creșterea cheltuielilor pentru apărare ar putea stimula modest activitatea economică pe termen scurt, dar creează o presiune fiscală suplimentară, în timp ce efectele sale asupra creșterii pe termen lung sunt incerte. Beneficiile economice de durată sunt mai probabile dacă guvernele întreprind reforme structurale mai ample, alături de reînarmare.” Cheltu
