I.Ghe.
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 28 aprilie
Conform profesorului universitar dr. Adrian Mitroi, din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, economia românească are nevoie urgentă de listarea la bursă a companiilor de stat. El a subliniat că, în contextul global actual, investitorii mari nu mai sunt dispuşi să îşi asume riscuri într-o ţară cu un deficit bugetar ridicat.
Referindu-se la listarea companiilor de stat, expertul în finanţe a afirmat: „Intenţia este onorabilă şi foarte potrivită, dar împachetată într-un mesaj public nepotrivit, cu companiile amestecate între ele. N-am înţeles până la urmă dacă sunt pe criteriul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă sau nu; am înţeles că s-a putut schimba restructurarea cu privatizarea sau, până la urmă, cu listarea. În ceea ce priveşte discuţiile privind ABB (Accelerated Book Building – . – plasament privat accelerat sau construire accelerată a registrului de ordine), era evident că va naşte multe întrebări. ABB-ul nu este posibil pentru piaţa românească, pentru companii de acest rang, deşi a fost folosit discret de câteva ori. Pe pieţele mature, acesta este un instrument destinat în primul rând companiilor care au nevoie de capital, ceea ce nu este cazul nostru; aici efectul este de discount, iar discountul este probabil cea mai mare grijă. M-am uitat la un yield de 5%, care cred că este anunţat, şi atunci presupun că yield-ul pentru aceste companii se va învârti în jurul acestei cifre. Pentru România, probabil este un pic cam mare. Un dividend de 5% în perpetuitate înseamnă că, pentru 1 leu de proprietate (o acţiune care generează 5% în perpetuitate), valoarea este de 20 de lei. Confortul de a primi o rentă substanţială ca acţionar lasă intact şi potenţialul de apreciere a preţului. Acesta este un magnet excepţional pentru orice tip de investitor şi nu merită să fie discountat, mai ales că aceste companii nu au nevoie de equity în acest moment. Este o idiosincrasie a modelului în sine; aceste companii trebuie stabilizate, iar listarea publică prin SPO (Secondary Public Offering) se poate face în condiţii transparente în câteva luni, cu un pic de efort; nu trebuie să dureze doi ani.”
Profesorul a mai menţionat că sistemul de negociere directă nu este benefic, deoarece este necesară implicarea investitorilor financiari, nu strategici. El a adăugat: „Investitorul financiar este interesat de valoare şi va pune presiune pe o achiziţie la un preţ mic pentru a avea un dividend mare şi pentru a putea vinde ulterior potenţialul de creştere. Companiile româneşti vizate (Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz) au capital, dar statul le ia majoritatea profitului, lăsându-le fără resurse pentru investiţii. În propunerea mea, am fost de acord cu listarea clasică, dar rapidă, pe parcursul a şase luni, care să vină la pachet cu o constrângere de maximum 50% rată de distribuire a dividendelor. Dacă ai un dividend de 5%, trebuie să-i laşi companiei capacitate de finanţare şi autofinanţare. Nu trebuie să distribui dividende de acest ordin de mărime doar pentru a fi atrăgător, ci pentru a obţine un preţ substanţial la vânzare, nu un discount.”
Adrian Mitroi a subliniat că în spaţiul public au apărut opinii politice conform cărora banii obţinuţi din listare ar fi folosiţi pentru finanţarea deficitului, ceea ce ar fi o eroare, conform afirmaţiilor sale. El a declarat: „Deşi intenţiile de reducere a deficitului pot fi onorabile, efectele secundare sunt năucitoare. Creşterea datoriei publice este alarmantă; avem un multiplicator de patru, adică pentru fiecare procent de reducere de deficit, adăugăm 4% la datoria publică, care va ajunge la 66-67% până la sfârşitul anului. La acest nivel, România este în «animaţie suspendată» şi nu se mai poate dezvolta sub nicio formă. (…) Am accelerat datoria publică de la 20% la 65% fără niciun milimetru de creştere economică sustenabilă sau infrastructură majoră. (…) Noi ne finanţăm cu dobânzi de 7%, nu de 3%. Asta înseamnă că finanţăm o creştere economică de 1% cu un cost de 7%, ceea ce este o lipsă clară de rentabilitate. (…) Este o regulă zero în finanţele corporative: activele pe termen lung nu se finanţează din pasive pe termen scurt; toate fondurile degajate din asemenea investiţii nu trebuie pierdute în deficitul bugetar. Ele trebuie să meargă către investiţii solide, infrastructură sau mărire de capital la alte companii. Statul ar trebui să facă un titlu de glorie din faptul că aceşti bani vor fi racordaţi specific, de exemplu, prin bonduri de proiect. Rigurozitatea ar fi impus ca decidenţii politici să consulte profesorii de finanţe pentru a evita împachetarea unei «brânze de calitate» într-un «burduf de câine». Deşi piaţa a reacţionat negativ, listarea rămâne o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea guvernanţei.”
În continuare, expertul a subliniat că, pentru o listare reuşită, companiile trebuie să aibă un management adecvat. El a afirmat: „Managementul pentru restructurare este diferit de cel pentru închidere sau cel pentru listare. Defectul nostru este Ordonanţa 109, care a tamponat negativ guvernanţa corporativă şi a dus la scăderea valorii. Pentru valoare maximală, trebuie o imagine impecabilă de management. Am pierdut fonduri din PNRR doar pentru a menţine o mână de oameni în poziţii de conducere în companiile energetice; este dincolo de «noaptea minţii» cât de toxică poate fi această abordare. Nicio numire la corporaţii nu ar trebui să se mai facă de către politicieni. Ar trebui folosită robotica, chatbot-uri care să analizeze nu doar CV-urile, ci business planul şi setul de abilităţi. Este strigător la cer că în România interesele şi beneficiile unor indivizi sunt mai importante decât interesul naţional. Propunerea mea este ca nicio numire să nu se facă uman, ci bazat pe inteligenţă artificială adecvată poziţiei şi exigenţei companiei.”
Adrian Mitroi a concluzionat spunând că „avem nevoie disperată de listări, dar făcute profesionist, nu «româneşte»” şi a adăugat: „Fondurile de pensii trebuie ajutate în capitalizarea lor, deoarece nu mai au suficiente active locale interesante şi banii lor stau parcaţi doar în titluri de stat. Trebuie să oferim populaţiei, măcar indirect prin pensii, şansa de a accesa acest potenţial de creştere. Pentru asta este nevoie de transparenţă şi de experţi, nu de politruci.”
Decizia referitoare la listarea companiilor este una financiară, nu politică, şi necesită un management proaspăt pentru a asigura un preţ corect, conform afirmaţiilor lui Adrian Mitroi, care a accentuat că listarea acestor companii este singura soluţie în contextul actual, în care capitalul global este extrem de reticent. El a menţionat că motivul pentru care România mai este finanţată cu dobânzi de 7% pe 10 ani este speranţa că se va reuşi scăderea inflaţiei şi creşterea economică.
