Aceste date recente confirmă concluziile cercetătorilor cu privire la continuarea tendinței descrescătoare a stratului de gheață.
Suprafața maximă a gheții în acest an a fost cu aproximativ 1,3 milioane de kilometri pătrați sub media înregistrată între 1981 și 2010, conform Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața (NSIDC).
În Antarctica, care se află acum în sezonul de toamnă, minimul anual al gheții marine de vară a fost observat pe 26 februarie, atingând 2,58 milioane de kilometri pătrați, cu 260.000 de kilometri pătrați sub media din perioada 1981-2010. Totuși, această cifră rămâne peste minimul record de 1,79 milioane de kilometri pătrați, stabilit pe 21 februarie 2023.
Într-un interviu oferit publicației Anadolu, Mahmut Oguz Selbеsoglu, directorul Centrului de Cercetare Polară al Universității Tehnice din Istanbul, a subliniat importanța ghețarilor și a gheții marine în menținerea echilibrului radiativ al planetei. Acest echilibru este crucial pentru susținerea vieții pe Pământ.
Pe măsură ce gheața se topește, acest echilibru este perturbat: evaporarea crește, efectul de seră devine mai pronunțat, iar încălzirea globală se accelerează, generând un ciclu continuu de pierdere a gheții, a explicat el.
Selbesoglu a menționat că topirea gheaței este concentrată în regiunile marginale din Marea Barents, Marea Bering și zonele periferice ale Atlanticului de Nord.
Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât rata medie globală, a adăugat el.
El a detaliat că amplificarea arctică contribuie la declinul gheții marine și intensifică topirea gheții subacvatice, ceea ce înseamnă că, chiar și atunci când stratul de gheață se extinde temporar, acesta devine mai subțire și, prin urmare, mai vulnerabil, topindu-se mai repede.
Selbesoglu a subliniat că maximul gheții marine din anul precedent a fost atât un minim anual, cât și un minim istoric.
„Aproape toate valorile maxime record au fost înregistrate în ultimii zece ani. Acest aspect este semnificativ, deoarece indică o tendință sistematică și accelerată – nu este vorba doar de topirea verii, ci de o reducere a cantității de gheață care ar trebui să se formeze iarna. Acest rezultat sugerează o slăbire sistematică și structurală a sistemului”, a afirmat el.
El a descris acest proces ca un lanț de evenimente interconectate. Pe măsură ce suprafața albă se micșorează, mai multă lumină solară este absorbită în loc să fie reflectată, generând mai multă căldură, ceea ce, la rândul său, duce la o pierdere mai mare de gheață, o evaporare crescută și un efect de seră accentuat.
„Acest mecanism conduce la schimbări climatice și la fenomene meteorologice severe, cum ar fi evenimentele extreme”, a adăugat Selbesoglu.
El a subliniat necesitatea stopării pierderii gheții prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eliminarea treptată a combustibililor fosili, accelerarea tranziției către surse de energie regenerabilă, reducerea emisiilor de carbon negru și implementarea unor măsuri specifice pentru regiunea arctică.
În încheiere, Selbesoglu a afirmat că schimbările din Arctica au o semnificație globală, nefiind relevante doar la nivel local, ci având rol de avertizare timpurie pentru viitorul întregului sistem climatic.
