Vicepremierul României, Oana Gheorghiu, a scris duminică, într-o postare pe Facebook, despre situația companiei Petrotrans SA, pe care o consideră un element central al blocajelor administrative și al întârzierilor decizionale din sistemul public.
Gheorghiu a afirmat că statul român continuă să suporte costuri pentru o infrastructură care, de fapt, nu mai există de ani buni. Ea a subliniat că Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas în totalitate în proprietatea statului, fără transparență și fără control extern.
„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piață, ferită de transparență, ferită de orice control extern”, a scris vicepremierul.
Oana Gheorghiu a menționat o situație specifică în acest context, anume că statul plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai transportă nimic de aproximativ două decenii și care, în mare parte, a fost furată.
„Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public. Nu, nu e ficțiune. E România de astăzi”, a explicat Gheorghiu.
Vicepremierul a prezentat și istoricul companiei și al infrastructurii, de la reorganizarea din anii ’90 până la falimentul declarat și blocajele ulterioare. Ea susține că deciziile administrative greșite au dus la degradarea rețelei.
„Vorbim de o rețea care număra la un moment dat 1.800 kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere. Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică reală”, a precizat vicepremierul.
Oana Gheorghiu a evidențiat momentele cheie din evoluția companiei.
„Anul 1996: Guvernul desființează entitatea care opera conductele și o absoarbe în Petrom. Însă uită să o scoată din lista privatizărilor în masă. Pe RASDAQ se tranzacționează acțiunile unei companii inexistente. Oameni reali cumpără și vând titluri la o entitate fără ștampilă, fără manager, fără existență juridică. Nimeni nu răspunde.”
„Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte. Preferă tăcerea în schimbul mitei. Afacerea continuă.”
„Anul 2001: Intră în schemă un echipaj al Secției 5 de Poliție București. Dintr-un furt cu bidonul devine o industrie organizată.”
„Anul 2004: Hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate. Pagubă estimată: peste 80 de milioane de euro. Statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului.”
„Anul 2005: O ordonanță a guvernului reorganizează sectorul. Petrotrans SA e desemnat operator licențiat, dar concesiunea nu îi este atribuită. Fără concesiune, Petrotrans SA nu poate opera. Mai mult, e obligată să cedeze o parte din patrimoniul propriu către o altă companie de stat, fără nicio compensație.”
„August 2005: Activitatea Petrotrans SA încetează. Nu din cauza pieței și nu din cauza managementului, ci din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit niciodată.”
„Anul 2007: Faliment: niciun angajat, rețeaua distrusă fizic, stocul de produse nevandabil.”
Vicepremierul Oana Gheorghiu a menționat că firma Petrotrans SA a dispărut în mai multe etape, dar continuă să existe doar pe hârtie.
„Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005 când statul i-a retras operarea fără compensație; în 2007 când a intrat în faliment; și în 2019 când lichidarea a fost blocată din interior. În fapt, ea nu mai există din 2005. În acte, ea încă există în 2026.”
