Cel puțin 130 de situri istorice din Iran au fost afectate în urma conflictului actual. Aceleași îngrijorări se manifestă și în Liban, unde bombardamentele amenință obiectivele culturale, conform agenției IRNA.
Distrugerea acestor situri nu este întâmplătoare, ci se dovedește a fi „calculată”. Neda Zoghi, specialistă în artă islamică și civilizații, afirmă: „Când peste 100 de situri de patrimoniu cultural și muzee sunt distruse deliberat sau prin neglijență într-un interval de numai câteva săptămâni, ne confruntăm cu ceva mult mai calculat: o demontare sistematică a memoriei fizice a unei civilizații.”
Zoghi subliniază că aceste locuri nu sunt doar clădiri, ci structuri complexe, construite de-a lungul timpului, care păstrează cunoașterea acumulată pe parcursul secolelor. „Acestea nu sunt clădiri goale. Fiecare panou de faianță, fiecare arcadă inscripționată, fiecare dulap de manuscrise reprezintă un nod într-o rețea vie de cunoaștere umană, construită în secole și imposibil de reconstruit,” a declarat artista.
Potrivit specialistului, patrimoniul iranian este „profund stratificat”. Distrugerea unei singure structuri înseamnă pierderea simultană a mai multor niveluri de valoare artistică și istorică: „O singură moschee poate conține lucrări din cărămidă, caligrafie, mozaicuri de faianță și interioare pictate, iar fiecare strat poartă o semnificație diferită.”
„Când o astfel de structură este avariată, nu pierzi un singur lucru. Pierzi mai multe lucruri simultan, fiecare ireparabil,” a adăugat Zoghi.
Artista a subliniat că aceste vestigii nu sunt doar parte din patrimoniul Iranului sau al unei anumite perioade politice, ci sunt ale întregii umanități: „Aceste situri nu sunt simboluri ale ordinii politice actuale. Ele o preced cu secole sau milenii. Atacurile asupra unor astfel de spații constituie o formă de violență culturală pe care dreptul internațional a definit-o și interzis-o în mod explicit.”
Pentru a evidenția valoarea acestor vestigii, Zoghi a menționat locuri precum Persepolis, capitala ceremonială a Imperiului Persan, și alte situri istorice din Iran, care reflectă evoluția civilizației umane. „Când acestea sunt deteriorate sau distruse, fiecare elev din Teheran, fiecare student la arte din Berlin, fiecare arheolog din Cairo pierde ceva. Distrugerea patrimoniului este întotdeauna o crimă împotriva viitorului, nu doar împotriva prezentului,” a afirmat ea.
Potrivit UNESCO, atacurile recente au afectat mai multe situri istorice și culturale din Iran, inclusiv Palatul Golestan din Teheran, un fost complex regal și sit UNESCO, Marele Bazar, unul dintre cele mai vechi centre comerciale tradiționale, precum și monumente din Isfahan, printre care palatele Chehel Sotoun și Ali Qapu, reședințe regale din epoca persană, și moscheea Jameh, una dintre cele mai vechi și importante moschei din lume.
Convenția de la Haga din 1954, tratatul internațional adoptat după cel de-al doilea război mondial, are rolul de a proteja monumentele, muzeele și alte bunuri culturale în timpul conflictelor armate. Aceasta prevede că aceste bunuri trebuie ferite de atacuri și tratate ca patrimoniu al întregii umanități, iar regulile trebuie aplicate în mod egal tuturor părților implicate.
