Incapacitatea Uniunii Europene de a lua decizii unificate, cum ar fi deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, impunerea de sancțiuni asupra coloniștilor violenți din Cisiordania și adoptarea de măsuri împotriva Rusiei, evidențiază o paralizie sistemică, conform declarațiilor a nouă diplomați, oficiali, parlamentari și experți ai UE, citate de POLITICO.
Miza acestor decizii depășește cadrul intern al Uniunii. În contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, al războiului din Ucraina și al tensiunilor în relațiile transatlantice, diplomații subliniază că UE riscă să se marginalizeze în momente în care deciziile geopolitice sunt luate mai rapid decât poate răspunde sistemul său.
Frustrarea față de impasul actual devine din ce în ce mai evidentă, un număr tot mai mare de state, în frunte cu Germania și Suedia, cerând restricționarea semnificativă, sau chiar eliminarea completă, a drepturilor de veto naționale care permit unei singure capitale să blocheze acțiunile.
„Ar trebui să abolim principiul unanimității în UE în politica externă și de securitate înainte de sfârșitul actualei perioade legislative, pentru a putea acționa mai eficient la nivel internațional și pentru a deveni cu adevărat maturi”, a afirmat Johann Wadephul, ministrul german de externe, conform grupului german Funke.
Problemele grave „în modul în care luăm decizii” sunt tot mai evidente. Luna trecută, premierul suedez Ulf Kristersson a menționat că discuțiile despre utilizarea votului cu majoritate calificată în politica externă vor „reapărea” în rândul liderilor.
Această presiune apare în contextul în care Ungaria, la mai puțin de o săptămână de alegerile din 12 aprilie, a blocat repetat decizii importante, inclusiv împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, amplificând temerile altor capitale că politica externă a UE poate fi subordonată politicii interne. Chiar dacă Viktor Orbán ar pierde puterea, diplomații avertizează că problema rămâne, deoarece unanimitatea permite oricărui guvern să blocheze acțiunile.
„Există probleme serioase în modul în care luăm decizii”, a declarat Nacho Sánchez Amor, deputat socialist spaniol și membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, pentru POLITICO. „În fiecare lună iese la iveală o nouă problemă care evidențiază această tendință. Trebuie să reacționăm”.
Un alt grup de țări, care include Franța, Belgia și statele membre mai mici, se opune ferm la restrângerea dreptului de veto, susținând că acesta este esențial pentru protejarea intereselor naționale.
„Lansarea unei dezbateri acum cu privire la regulile de unanimitate europene ar fi, cred, cea mai scurtă cale de a crea o situație cu adevărat dificilă”, a declarat premierul belgian Bart De Wever reporterilor la Bruxelles luna trecută.
Un consens aproape universal se conturează în capitalele europene: sistemul actual nu funcționează. „Uitați-vă la sancțiunile împotriva coloniștilor din Cisiordania – este un dezastru total”, a afirmat un oficial de rang înalt al UE, referindu-se la planurile de impunere a sancțiunilor împotriva coloniștilor israelieni extremiști, blocate de Ungaria. „Avem 26 de țări din 27 care susțin inițiativa, chiar și Germania este de acord, dar nu putem face nimic din cauza uneia singure”.
Tensiunile instituționale recente au accentuat sentimentul de deriva. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Kaja Kallas, șefa diplomației UE, s-au confruntat cu privire la cine ar trebui să conducă politica externă, iar ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat-o pe von der Leyen să respecte limitele rolului său în timpul unei întâlniri a ambasadorilor UE luna trecută.
Cu toate acestea, diplomații și oficialii susțin că aceste lupte interne sunt un simptom, nu o cauză a problemelor existente. „Toată lumea înțelege că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nu funcționează așa cum ar trebui”, a declarat un diplomat al UE dintr-o țară care dorește să păstreze dreptul de veto. „Este clar că sistemul nu este optim… dar politica externă rămâne o competență națională și nu ar trebui să trecem la votul cu majoritate calificată”.
În culise, discuțiile sunt deja în desfășurare. „Schimburi informale, la nivel înalt” au loc între marile state membre, care explorează soluții posibile, inclusiv creșterea importanței politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper la nivel de ambasadori și reformarea SEAE pentru a îmbunătăți procesul decizional, a explicat un diplomat.
Dar „încă nu avem răspunsurile”, a recunoscut acesta.
Pentru mulți, adevărata problemă este unanimitatea. Un diplomat de rang înalt al UE a relatat un episod din 2022, când ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a participat la reuniunile Consiliului Energiei al UE, unde deciziile pot fi adoptate cu majoritate calificată.
„Se comporta ca Szijjártó… atacând din toate direcțiile”, a spus diplomat. Spre deosebire de politica externă, Budapesta a putut fi pusă în minoritate. „Era șocat. Credea că se află încă în cadrul FAC”, Consiliul Afacerilor Externe, a adăugat acesta. „În septembrie [când au reluat reuniunile Consiliului Energiei], a devenit brusc «domnul ministru simpatic și amabil»”.
În timp ce Emmanuel Macron și Friedrich Merz continuă să dezbată pe această temă, grupurile de reflecție și partidele politice se mobilizează pentru a orienta discuția.
Partidul Popular European (de centru-dreapta) a propus remodelarea arhitecturii politicii externe a UE, sugerând în manifestul său pentru 2024 înlocuirea șefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE, în calitate de vicepreședinte al Comisiei Europene” și înființarea unui Consiliu de Securitate care să includă și parteneri precum Marea Britanie, Norvegia și Islanda.
Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare, inclusiv reintegrarea SEAE în Comisie și crearea unui Consiliu de Securitate European pentru a răspunde mai rapid la amenințările emergente, cum ar fi dronele și rachetele din Iran.
„Mulți oameni înțeleg că structurile noastre de politică externă sunt disfuncționale”, a declarat Lehne pentru POLITICO. „Provocările de politică externă și de securitate sunt total diferite față de cele anterioare. Absența inovației în acest domeniu este cel puțin ciudată”.
Ideea integrării SEAE în Comisie beneficiază de unele susțineri, „în special în cabinetul președintelui Comisiei”, a adăugat el.
„Cred că Comisiei i-ar plăcea foarte mult asta”, a spus un diplomat de rang înalt al UE referitor la integrarea SEAE în executivul UE, în timp ce un oficial de rang înalt al SEAE a respins mai direct această idee: „Ei bine, oamenii scriu articole – este dreptul lor.”
În opinia lui Sánchez Amor, problema este mai puțin legată de structuri și mai mult de voința politică. „Ar trebui să profităm de faptul că există atât de multe probleme în procesul decizional pentru a ne gândi serios la asta: să adunăm Consiliul, Parlamentul, Comisia și Înaltul Reprezentant pentru a discuta despre acest lucru”, a spus el, avertizând totodată împotriva modificării tratatului.
Alții consideră că diagnosticul este mai simplu. „Problema de bază nu s-a schimbat, problema de bază a politicii externe este unanimitatea”, a afirmat un diplomat de rang înalt al UE. „Poți crea 1.000 de instituții. Atâta timp cât există unanimitate, nu va funcționa niciodată corect”.
